Cum un baton de ciocolată a dus la inventarea cuptorului cu microunde

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În 1945, într-un laborator al companiei Raytheon din Statele Unite, un inginer a observat ceva aparent banal: batonul de ciocolată pe care îl avea în buzunar se topise. Nu fusese uitat lângă o sursă de căldură, ci Spencer se afla în apropierea unui magnetron activ, un tub electronic folosit în sistemele radar. Pentru Percy Spencer, fenomenul nu a fost o curiozitate trecătoare, ci începutul unei idei care avea să transforme definitiv bucătăriile lumii.

Percy LeBaron Spencer (1894–1970) nu avea o educație academică clasică. S-a născut în Howland, Maine, și a rămas orfan de mic. La 12 ani a abandonat școala pentru a munci într-o fabrică, iar la 16 ani a obținut un post de electrician fără să fi avut vreo pregătire formală. A învățat singur, noaptea, studiind manuale și experimentând direct cu echipamentele pe care le repara. Această combinație de nevoie, curiozitate și disciplină autodidactă i-a marcat întreaga carieră.

În 1912, impresionat de rolul operatorilor de telegrafie fără fir care coordonaseră salvarea supraviețuitorilor Titanicului, Spencer s-a înrolat în Marina Statelor Unite. Acolo a aprofundat comunicațiile wireless și a studiat pe cont propriu trigonometria, fizica, chimia și metalurgia. Nu a urmat cursuri universitare, dar a acumulat o înțelegere practică solidă a electronicii, rară chiar și printre specialiștii vremii.

După Primul Război Mondial, s-a angajat la American Appliance Company din Cambridge, Massachusetts, care avea să devină Raytheon. A pornit ca electrician, dar până la sfârșitul anilor ’30 ajunsese unul dintre cei mai respectați experți în tuburi electronice de mare putere, componente esențiale ale radarului. Aceste tuburi generau unde electromagnetice care permiteau detectarea avioanelor și navelor la distanță, inclusiv pe timp de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă.

În 1939, Spencer a fost numit șeful diviziei de tuburi de mare putere de la Raytheon. Sub conducerea sa, echipa a crescut de la câteva zeci la peste o mie de angajați. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, miza era uriașă: britanicii dezvoltaseră magnetronul, un tub capabil să producă microunde intense, esențial pentru radarul modern. Problema era producția. Magnetronii erau extrem de greu de fabricat, iar Raytheon reușea inițial să livreze doar câteva zeci pe zi.

Spencer a schimbat complet abordarea. A renunțat la prelucrarea mecanică lentă și a introdus ștanțarea industrială și asamblarea de precizie. Rezultatul a fost spectaculos: producția a crescut de la câteva zeci la mii de unități pe zi. În final, Raytheon a furnizat aproximativ 80% din magnetronii folosiți de armatele SUA și Marii Britanii. Pentru această contribuție, Spencer a primit Distinguished Public Service Award, cea mai înaltă distincție civilă acordată de Marina americană.

Accidentul care a devenit invenție

În acest context a avut loc episodul cu ciocolata topită. Spencer a intuit rapid că microundele emise de magnetron interacționau cu alimentele, generând căldură. A testat ipoteza: a pus boabe de porumb lângă magnetron și a privit cum se transformă în popcorn. A urmat un experiment cu un ou crud, care s-a încălzit rapid și a explodat. Era clar că microundele puteau încălzi mâncarea din interior spre exterior, printr-un mecanism complet diferit de gătitul tradițional.

Joseph A. Schwarcz, directorul Office for Science and Society de la Universitatea McGill, explică diferența care l-a făcut pe Spencer unic: „Au existat și alți oameni care au observat efecte similare. Spencer a fost cel care a mers mai departe. Așa cum spunea Pasteur, șansa favorizează mintea pregătită.”

Spencer a construit rapid un prototip: o cutie metalică închisă, în interiorul căreia microundele generate de magnetron erau reflectate și menținute captive, încălzind alimentele fără ca radiația să scape în exterior. Era primul cuptor cu microunde funcțional. Raytheon a depus brevetul pentru RadarRange în octombrie 1945, primul cuptor cu microunde comercial.

Din laborator în bucătărie

Primele cuptoare comerciale, lansate în 1946, erau uriașe: cântăreau peste 300 de kilograme, aveau aproape 1,8 metri înălțime și costau aproximativ 5.000 de dolari. Au fost instalate în restaurante, cantine industriale și pe nave, nu în locuințe. Tehnologia era promițătoare, dar piața nu era pregătită.

Schimbarea a venit în 1967, când Raytheon, prin compania Amana, a lansat primul cuptor cu microunde de blat pentru uz casnic. Mai mic, mai ieftin și compatibil cu instalațiile standard, aparatul a deschis drumul adopției în masă. Până în 1975, vânzările de cuptoare cu microunde le-au depășit pe cele ale sobelor cu gaz în SUA. La mijlocul anilor ’80, peste jumătate dintre gospodăriile americane aveau deja unul.

Percy Spencer nu s-a îmbogățit. Pentru brevet a primit 2 dolari, suma standard oferită de Raytheon angajaților săi. A obținut însă peste 300 de brevete și recunoaștere științifică, a devenit membru al American Academy of Arts and Sciences și a primit un doctorat onorific, deși nu absolvise niciodată școala gimnazială.

A murit în 1970, la 76 de ani, chiar înainte ca invenția sa să devină omniprezentă. Astăzi, cuptorul cu microunde este atât de banal încât rareori ne mai întrebăm de unde a apărut. Povestea lui Percy Spencer rămâne un exemplu rar de curiozitate, inteligență practică și intuiție, capacități care au transformat un simplu accident într-o adevărată revoluție domestică.

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/Percy_Spencer

https://eu.usatoday.com/story/tech/science/2022/06/24/invention-of-the-microwave-oven/7682928001/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Când au fost inventate bărcile?

Erik cel Roșu, omul care a „inventat” Groenlanda și a deschis drumul spre America

O invenție de la miezul nopții. Cum s-a născut una dintre cele mai faimoase salate din lume

Test de cultură generală. Cine a inventat ceasul atomic?