Cine a inventat ceasul atomic? Louis Essen (născut pe 6 septembrie 1908, în Nottingham, Anglia, și decedat pe 24 august 1997, în Great Bookham, Surrey, Anglia) a fost un fizician englez care a inventat ceasul cu cristal de cuarț de tip inel și primul ceas atomic practic. Ambele dispozitive au permis măsurarea timpului cu o precizie fără precedent la momentul respectiv.
Cine a inventat ceasul atomic? Louis Essen a studiat fizica la Nottingham University College, unde a obținut diploma în fizică a Universității din Londra (1928), doctoratul (1941) și titlul de Doctor în Științe (1948).
În 1929 a început să lucreze la standarde de frecvență și timp în cadrul National Physical Laboratory din Teddington, Middlesex, unde a studiat diapazoane și oscilatori cu cuarț. Aceste cercetări au dus, în 1938, la realizarea ceasului cu inel de cuarț, care utiliza vibrațiile induse electric ale unui cristal de cuarț pentru măsurarea timpului.
Ceasul a fost adoptat la scară largă ca standard temporal în observatoare și a fost primul suficient de precis pentru a detecta variațiile minuscule ale vitezei de rotație a Pământului, considerate anterior constante, explică Britannica.
În jurul anului 1950, Essen s-a orientat spre ideea folosirii frecvenței liniilor spectrale atomice pentru măsurarea timpului cu o precizie extremă. Ceasul dezvoltat împreună cu colegul său J.V.L. Parry, finalizat în 1955, era reglat de frecvența naturală de rezonanță a atomilor de cesiu.
Acesta avea o precizie de o parte la 10 miliarde și a fost primul ceas atomic care a îndeplinit standardele cerute pentru astfel de dispozitive. În 1957, cei doi au realizat o versiune îmbunătățită, cu o precizie de unu la un trilion. Valoarea extrem de exactă a frecvenței atomului de cesiu obținută în 1958 a dus la introducerea unui nou etalon temporal, timpul atomic, care a stat la baza redefinirii, în 1967, a secundei din Sistemul Internațional de unități.
Un ceas atomic este un dispozitiv care utilizează frecvențele de rezonanță ale anumitor atomi, de obicei cesiu sau rubidiu, pentru a măsura timpul cu o acuratețe excepțională. Componentele electronice sunt reglate de frecvența radiației electromagnetice din domeniul microundelor, care trebuie menținută cu mare precizie pentru a produce tranzițiile cuantice ale atomilor. Aceste tranziții sunt monitorizate într-un circuit de reacție care ajustează frecvența, iar oscilațiile rezultate sunt numărate pentru măsurarea timpului.
Până în anii 1990, ceasul atomic cu fascicul de cesiu a reprezentat standardul suprem de timp și frecvență. Ulterior, precizia a fost îmbunătățită constant prin dezvoltarea ceasurilor atomice cu fântână de cesiu. Acestea folosesc atomi de cesiu răciți aproape de zero absolut cu ajutorul laserelor, care sunt apoi lansați vertical printr-o cavitate cu microunde. Frecvența este ajustată pentru a-i corespunde rezonanței naturale a atomului de cesiu, de 9.192.631.770 Hz. Datorită acestui proces, cele mai performante ceasuri atomice de acest tip ar avea o eroare mai mică de o secundă în peste 50 de milioane de ani, potrivit Britannica.
Exploratorul care a făcut pentru prima dată înconjurul lumii
Test de cultură generală. Cine a inventat cartofii prăjiți?
Predicția făcută în 1903 care a fost spulberată doar 69 de zile mai târziu