Sappho, poeta care a schimbat literatura, deși aproape toate versurile ei s-au pierdut

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atunci când vorbim despre marii poeți ai Greciei Antice, cei mai mulți se gândesc la Homer sau Hesiod. Totuși, în urmă cu aproximativ 2.600 de ani, o femeie din insula Lesbos era admirată într-o asemenea măsură încât filosoful Platon a numit-o „a zecea Muză”, o onoare extraordinară într-o cultură în care existau doar nouă muze ale artelor.

Paradoxul este că aproape întreaga operă a lui Sappho s-a pierdut. Din cele nouă volume de poezii care circulau în Antichitate au supraviețuit doar un singur poem complet și câteva sute de fragmente, multe dintre ele alcătuite din numai câteva versuri sau chiar câteva cuvinte.

Chiar și așa, influența ei asupra poeziei occidentale rămâne uriașă.

O poetă care a trăit în urmă cu 2.600 de ani

Sappho s-a născut în jurul anului 610 î.Hr. pe insula Lesbos, în Marea Egee, și a trăit cea mai mare parte a vieții în orașul Mytilene, unul dintre cele mai importante centre culturale ale Greciei arhaice. A murit în jurul anului 570 î.Hr., însă multe detalii despre viața sa rămân necunoscute.

Sursele antice afirmă că avea cel puțin doi frați, Larichos și Charaxos, iar unele texte menționează și existența unei fiice pe nume Cleis, probabil botezată după mama poetei. În schimb, alte episoade devenite celebre, precum presupusa căsătorie cu un negustor bogat sau povestea potrivit căreia s-ar fi aruncat în mare din dragoste pentru un tânăr pe nume Phaon, sunt considerate astăzi simple legende, răspândite de autori din Antichitate și reluate secole la rând.

Despre ce scria Sappho?

Într-o epocă în care literatura greacă era dominată de epopei despre războaie, eroi și zei, Sappho și-a îndreptat atenția spre lumea interioară a omului. Poeziile sale vorbesc despre iubire, dor, gelozie, frumusețe, prietenie, despărțire și trecerea timpului, surprinzând emoții și experiențe personale cu o sensibilitate neobișnuită pentru epocă.

Tocmai această orientare către trăirile individuale face ca Sappho să fie considerată una dintre marile reprezentante ale poeziei lirice, gen literar în care sentimentele și experiențele autorului devin tema principală.

În celebrul poem dedicat zeiței Afrodita, singurul păstrat integral, poeta îi cere zeiței să îi fie alături și să facă femeia iubită să îi răspundă sentimentelor. Alte fragmente evocă dorul, frumusețea, gelozia și suferința despărțirii.

Aceste poeme au alimentat, de-a lungul secolelor, numeroase dezbateri privind natura relațiilor afective ale lui Sappho. Mulți istorici consideră că ele exprimă iubirea dintre femei, în timp ce alții atrag atenția că nu există suficiente dovezi pentru a stabili cu certitudine orientarea sexuală a poetei și că versurile sale trebuie interpretate și în contextul cultural al Greciei Arhaice.

Criticii literari remarcă simplitatea și precizia limbajului său. Deși folosește puține cuvinte, imaginile poetice sunt de o mare forță expresivă, iar emoțiile pe care le transmite continuă să impresioneze cititorii după mai bine de două milenii.

Comunitatea pe care o conducea

Una dintre cele mai discutate teme legate de Sappho este comunitatea de tinere pe care o coordona pe insula Lesbos.

Istoricii cred că poeta conducea un grup destinat educației fetelor provenite din familii aristocrate, înainte ca acestea să se căsătorească. Tinerele învățau muzică, dans, poezie, religie și regulile vieții sociale, iar Afrodita, zeița iubirii și a frumuseții, ocupa un loc central în activitățile comunității.

În acest context trebuie înțelese și numeroasele poeme dedicate altor femei. Ele exprimă afecțiune, admirație, dor și apropiere emoțională, însă interpretarea exactă a acestor relații continuă să fie discutată de specialiști.

De unde vine cuvântul „lesbiană”?

Numele insulei Lesbos, locul în care a trăit Sappho, a dat naștere, multe secole mai târziu, termenului „lesbiană”.

Asocierea s-a făcut datorită poemelor în care poeta exprimă sentimente de dragoste și admirație față de femei. Totuși, lingviștii subliniază că sensul modern al cuvântului s-a format abia în secolul al XIX-lea, la peste două mii de ani după moartea lui Sappho.

Din acest motiv, istoricii recomandă prudență atunci când operele sale sunt interpretate prin prisma conceptelor contemporane despre identitatea sexuală.

De ce s-au pierdut aproape toate poeziile?

În Antichitate, opera lui Sappho era departe de a fi rară.

Filologii din Alexandria au adunat poeziile sale în nouă volume, grupate după tipul de vers folosit. Timp de câteva secole, acestea au circulat în bibliotecile lumii grecești și romane.

Ulterior însă, manuscrisele au încetat să mai fie copiate. Dialectul eolic în care scria devenise tot mai greu de înțeles, iar papirusurile s-au degradat treptat.

Nu există dovezi că opera ei ar fi fost distrusă în mod intenționat. Cel mai probabil, cea mai mare parte a manuscriselor s-a pierdut pur și simplu din cauza trecerii timpului și a faptului că nu a mai fost recopiată în Evul Mediu.

Papirusurile care încă rescriu istoria

Povestea operei lui Sappho nu s-a încheiat însă.

Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, arheologii au descoperit în Egipt numeroase fragmente de papirus care conțineau versuri necunoscute ale poetei.

Unele dintre cele mai importante descoperiri au fost anunțate în 2004 și 2014, când cercetătorii au reușit să identifice noi fragmente dedicate fraților săi și altor personaje cunoscute din viața ei.

Fiecare astfel de descoperire este primită cu entuziasm de filologi, deoarece poate completa un puzzle literar vechi de peste 2.500 de ani.

Moștenirea unei poete fără egal

Influența lui Sappho s-a întins cu mult dincolo de Antichitate.

Poeți romani precum Catullus și Ovidiu i-au admirat opera, iar în epoca modernă scriitori precum Algernon Charles Swinburne, Ezra Pound, H.D. (Hilda Doolittle) sau Marguerite Yourcenar au recunoscut că au fost inspirați de versurile sale.

Mai mult decât atât, una dintre formele poetice clasice poartă și astăzi numele de strofă sapphică, folosită de numeroși autori europeni timp de aproape două milenii.

Influența ei nu se vede doar în poezie. Modul în care Sappho a transformat experiențele personale în subiect literar a contribuit la dezvoltarea poeziei lirice, gen în care emoțiile individuale ocupă locul central.

Știați că?

Filosoful Platon a numit-o pe Sappho „a zecea Muză”, unul dintre cele mai mari elogii pe care le putea primi un poet în Grecia Antică.

Din cele nouă volume ale operei sale s-a păstrat complet un singur poem, „Oda către Afrodita”.

Astăzi sunt cunoscute aproximativ 650 de fragmente din opera lui Sappho, însă multe conțin doar câteva cuvinte.

În 2014, cercetătorii au identificat un nou papirus care conține versuri dedicate fraților poetei, una dintre cele mai importante descoperiri legate de opera sa din ultimele decenii.

Un fragment din opera lui Sappho:

„Fericit mire, căsătoria s-a împlinit aşa cum ţi-a fost pe plac,
ai fecioara pe care ţi-ai dorit-o;
înfăţişarea ta, mireasă, este numai graţie,
privirea ţi-e nespus de dulce,
iubirea e răspândită pe faţa ta frumoasă.
Afrodita te-a cinstit în mod deosebit…”

(fragment dintr-un epitalam atribuit lui Sappho)

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Sappho-Greek-poet

https://poets.org/poet/sappho

https://poetii-nostri.ro/sappho-afrodita-poezie-id-18051/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Neoplatonismul, ultima școală de filosofie greacă

Locul de veci al lui Platon, marele filosof al Greciei antice, a fost în sfârșit găsit

Test de cultură generală. Ce înseamnă iubirea platonică?

5 lecții de viață de la Platon, unul dintre cei mai influenți filosofi din istorie