Femeia care și-a construit propriul muzeu și a lăsat o regulă neobișnuită: nimic să nu fie schimbat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Isabella Stewart Gardner a fost o colecționară de artă din Statele Unite care a deschis, în 1903, muzeul ce îi poartă numele, Isabella Stewart Gardner Museum, la Boston. Prin testament, a stabilit ca nimic din aranjamentul expoziției să nu fie modificat. Regula este respectată și astăzi, inclusiv în zonele rămase goale după furtul din 1990, când 13 opere au fost sustrase și nu au mai fost recuperate.

Isabella Stewart Gardner s-a născut în 1840, la New York, într-o familie înstărită. Tatăl ei era un om de afaceri prosper, iar Isabella era convinsă că familia sa avea legături de sânge cu Mary Stuart, regina Scoției, deși această descendență nu a putut fi demonstrată de genealogi. După căsătoria cu John „Jack” Gardner, membru al unei cunoscute familii din Boston, s-a mutat în acest oraș și a intrat în cercurile sociale ale vremii.

Primii ani ai căsătoriei au fost marcați de o pierdere devastatoare. Singurul copil al cuplului, Jackie, a murit înainte de a împlini doi ani. În perioada care a urmat, Isabella și soțul ei au început să călătorească prin Europa și Asia, revenind de mai multe ori la Veneția. Contactul direct cu arta, muzeele și colecțiile europene avea să-i schimbe treptat direcția vieții.

La întoarcere în Statele Unite ale Americii, Gardner a început să frecventeze cursuri la Harvard, unde a studiat istoria artei și literatura italiană, acolo cunoscându-l pe Bernard Berenson, studentul care avea să devină ulterior consilierul ei pentru achiziții de artă. În 1891, după moartea tatălui ei, Isabella a moștenit 1,75 milioane de dolari, sumă pe care a folosit-o pentru a pune bazele uneia dintre cele mai importante colecții private din lume, cumpărând lucrări de la Rembrandt, Tițian, Vermeer, Botticelli și Manet, alături de textile, manuscrise, obiecte decorative și artă asiatică. Nu a cumpărat după reguli sau tendințe, ci după propriul gust. De aceea, colecția adună lucrări foarte diferite, care nu urmează un tipar clasic.

Un palat venețian în mijlocul Bostonului

Când soțul ei a murit subit în 1898, Gardner a continuat singură visul pe care îl aveau împreună: acela de a construi un muzeu. A cumpărat teren în zona Fenway din Boston și l-a angajat pe arhitectul Willard T. Sears pentru a proiecta o clădire inspirată din palatele venețiene ale Renașterii, deși, după propriile spuse ale arhitectului, el nu a fost decât inginerul structural care punea în practică ideile ei. Clădirea este organizată în jurul unei curți interioare acoperite cu sticlă.

Muzeul, deschis sub numele Fenway Court, nu funcționa ca o instituție clasică. Gardner a decis personal unde stă fiecare obiect. Un tablou de Rembrandt, de exemplu, putea fi plasat lângă un obiect decorativ japonez sau alături de o tapiserie medievală, fără o ordine cronologică sau stilistică. Nu existau etichete explicative extinse și nu există nici astăzi un traseu impus. Vizitatorii intră în fiecare cameră fără un ghid prestabilit, iar relațiile dintre obiecte sunt lăsate la interpretarea fiecăruia. Gardner a locuit la etajul patru al muzeului, unde și-a petrecut cea mai mare parte din timp aranjând colecția.

Sargent, Boston și portretul care nu putea fi arătat

Gardner a fost una dintre cele mai active susținătoare ale artiștilor contemporani din Boston, iar relația ei cu pictorul John Singer Sargent a rămas una dintre cele mai cunoscute din cercurile culturale ale epocii.

Portretul realizat de John Singer Sargent în 1888 a provocat numeroase comentarii la Boston. Isabella apare într-o rochie neagră de seară, iar felul în care artistul i-a reprezentat silueta a alimentat bârfele și criticile unei societăți deloc obișnuite cu asemenea reprezentări ale femeilor din înalta societate. Potrivit muzeului, Jack Gardner i-ar fi cerut soției sale să nu mai expună public tabloul în timpul vieții lui. Portretul se află astăzi în Gothic Room.

În cercul ei apropiat se aflau scriitori precum Henry James și Oliver Wendell Holmes Sr., cântărețe de operă ca Emma Eames și Nellie Melba, dar și autoare ca Edith Wharton. Gardner organiza în sălile muzeului concerte și seri culturale, iar spațiul devenise un punct activ al vieții artistice din Boston, nu doar un loc de expunere.

Comportamentul Isabellei apărea frecvent descris în presa vremii ca fiind scandalos. La concerte bea bere, în timp ce majoritatea femeilor alegeau șerry, mergea la meciuri de box, iar în 1912 a apărut la un concert al Filarmonicii din Boston purtând o bentiță cu mesajul „Oh, you Red Sox”, o expresie care poate fi tradusă aproximativ prin „Hei, Red Sox!”, o trimitere directă la echipa de baseball a orașului. Apariția a fost descrisă de contemporani ca fiind suficient de neobișnuită încât să stârnească agitație în sală.

Ce a rămas neschimbat

Gardner a murit pe 17 iulie 1924, la vârsta de 84 de ani, după un al doilea atac cerebral, și a fost înmormântată alături de soțul și fiul ei în cimitirul Mount Auburn din Cambridge. Prin testament, a stabilit că muzeul trebuie să rămână pentru educația și bucuria publicului și a impus condiții stricte privind păstrarea colecției și a modului în care aceasta fusese expusă.

Mai bine de un secol după moartea sa, spațiile istorice ale muzeului continuă să reflecte viziunea fondatoarei. Tablourile, mobilierul, sculpturile și obiectele decorative păstrează relațiile pe care Isabella însăși le-a creat între ele, ceea ce face ca muzeul să fie nu doar o colecție de artă, ci și expresia gustului unei singure persoane.

Această particularitate a devenit cu atât mai vizibilă după celebrul furt din noaptea de 18 martie 1990. Doi bărbați deghizați în polițiști au pătruns în muzeu și au furat 13 opere de artă, printre care lucrări de Vermeer și Rembrandt, într-un caz care nu a fost elucidat nici până astăzi. Valoarea operelor dispărute este estimată la sute de milioane de dolari.

În locul unora dintre tablourile furate au rămas ramele goale. Ele marchează absența unor capodopere încă nerecuperate, dar au devenit și una dintre cele mai puternice imagini ale moștenirii lăsate de Isabella Stewart Gardner: la mai bine de 100 de ani de la moartea ei, felul în care a ales să-și prezinte colecția continuă să definească muzeul care îi poartă numele.

Știați că?

După furtul din 1990, muzeul a păstrat ramele goale pe pereți, în loc să înlocuiască lucrările dispărute.

Portretul realizat de John Singer Sargent a stârnit controverse deoarece o arăta pe Gardner într-o rochie de seară decoltată, considerată prea îndrăzneață pentru normele sociale ale Bostonului de la începutul secolului XX.

Muzeul nu a fost gândit ca un spațiu cu traseu fix, iar modul în care sunt așezate obiectele de artă reflectă exclusiv alegerile personale ale fondatoarei.

Surse:

https://www.gardnermuseum.org/about/isabella-stewart-gardner

https://www.britannica.com/biography/Isabella-Stewart-Gardner

https://www.si.edu

https://www.metmuseum.org

https://www.gardnermuseum.org/about/theft

Vă mai recomandăm să citiți și:

15 fapte remarcabile despre Prințesa Diana. Femeia care a schimbat imaginea monarhiei britanice

Penelopa, femeia care i-a învins pe pețitori fără să ridice sabia. Cum a devenit simbolul inteligenței în mitologia greacă

Vera West, femeia care a creat unul dintre cele mai recunoscute costume din istoria filmului horror

Ada Lovelace, prima programatoare din istorie și femeia care a imaginat viitorul computerelor