De ce unii oameni vorbesc fără să se oprească? Ce spun psihologii despre conversațiile fără sfârșit

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Te sun doar două minute.” De multe ori, conversația începe exact așa. Numai că cele două minute se transformă în jumătate de oră, iar înainte să îți dai seama asculți detalii despre rude, colegi, vecini sau întâmplări fără nicio legătură cu motivul apelului. Încerci să intervii, dar nu găsești loc. Încerci să închei politicos, însă discuția continuă.

Psihologii spun că, dincolo de lipsa de tact, vorbitul excesiv poate avea explicații foarte diferite. Uneori este doar o trăsătură de personalitate, alteori poate reflecta anxietate, nevoia de validare sau chiar anumite tulburări psihice ori de neurodezvoltare.

Cum recunoști o conversație care nu se mai termină?

Există câteva semne care apar frecvent în astfel de situații. Încerci să pui o întrebare, dar interlocutorul schimbă imediat subiectul și revine la propriile probleme sau la poveștile altor persoane. Rareori îți lasă timp să răspunzi, iar orice încercare de a interveni este ignorată sau amânată.

Conversația continuă mult peste cât îți dorești, iar când încerci să o închei, apar alte explicații, exemple sau întâmplări. Uneori urmează alte apeluri sau mesaje vocale lungi, care dau impresia că discuția nu se poate încheia decât atunci când decide celălalt.

Mulți oameni descriu aceeași senzație după astfel de interacțiuni: oboseală, frustrare sau chiar vinovăție pentru că simt nevoia să întrerupă conversația.

De ce unii oameni vorbesc atât de mult?

Vorbirea excesivă este adesea privită ca o simplă trăsătură de personalitate. Unele persoane sunt mai extrovertite, mai sociabile și mai dornice să împărtășească experiențe. Alteori însă, după cum explică psihoterapeutul Michelle C. Brooten-Brooks (LMFT), acest comportament poate avea explicații mai complexe.

Anxietatea, nevoia puternică de validare, teama de tăcere sau dificultatea de a interpreta reacțiile interlocutorului îi pot determina pe unii oameni să vorbească aproape fără întrerupere. În multe cazuri, persoana nici nu își dă seama că monopolizează conversația.

Când poate ascunde o problemă psihologică?

Specialiștii atrag atenția că vorbirea excesivă poate apărea și în unele tulburări psihice sau de neurodezvoltare. În tulburarea bipolară, în timpul episoadelor maniacale, discursul poate deveni foarte rapid și greu de întrerupt. În ADHD sunt frecvente impulsivitatea verbală și tendința de a întrerupe interlocutorii. În tulburarea din spectrul autist, conversațiile se pot concentra aproape exclusiv asupra unor interese restrânse, iar în tulburările psihotice pot apărea dificultăți de organizare a discursului.

În tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), repetarea unor idei sau explicații poate avea rolul de a reduce anxietatea, iar în tulburarea de personalitate narcisică sunt întâlnite frecvent monologurile centrate aproape exclusiv asupra propriei persoane.

Psihologii subliniază însă că simplul fapt că cineva vorbește mult nu înseamnă că suferă de o tulburare psihică. Contextul, frecvența și celelalte simptome sunt cele care fac diferența.

Formele vorbirii excesive

Psihologia descrie mai multe tipuri de vorbire excesivă, fiecare având caracteristici diferite.

Vorbirea accelerată apare atunci când ritmul este atât de rapid încât interlocutorii abia reușesc să intervină.

Vorbirea compulsivă este caracterizată de senzația că persoana pur și simplu nu se poate opri din vorbit.

Vorbirea circumstanțială presupune numeroase detalii și digresiuni care îndepărtează conversația de subiectul inițial.

Hiperverbalitatea descrie un flux continuu și abundent de cuvinte, iar vorbirea dezorganizată, întâlnită în unele tulburări psihotice, presupune salturi bruște între idei și pierderea firului logic.

Nu este întotdeauna lipsă de bun-simț

Psihologii atrag atenția că vorbitul excesiv nu trebuie interpretat automat ca lipsă de politețe sau de respect față de ceilalți. Uneori este expresia anxietății, a singurătății sau a unei nevoi puternice de a fi ascultat. Alteori poate reflecta dificultăți reale în reglarea comportamentului sau în interpretarea reacțiilor interlocutorului.

În astfel de situații, empatia este importantă, dar la fel de importantă este și stabilirea unor limite sănătoase.

Cum stabilești limite fără să jignești?

Specialiștii recomandă comunicarea asertivă, adică exprimarea propriilor nevoi cu calm și fermitate, fără acuzații.

În locul reproșurilor, pot fi folosite formulări precum: „Am doar câteva minute la dispoziție”, „Aș vrea să îți spun și eu ceva” sau „Mă gândesc să încheiem conversația, pentru că trebuie să mă ocup de altceva.”

De asemenea, este util să stabilești de la început cât timp ai la dispoziție sau care este subiectul despre care dorești să discuți. Dacă interlocutorul revine constant la alte teme, poți readuce conversația la subiect fără agresivitate.

Cum închei politicos o conversație?

Eticheta telefonică recomandă ca încheierea unui apel să fie clară și respectuoasă.

Formule precum „Mi-a făcut plăcere să vorbim, dar trebuie să plec acum”, „Putem continua altă dată?” sau „Mai discutăm și zilele următoare” permit închiderea conversației fără a transmite respingere.

A stabili limite nu înseamnă lipsă de politețe. Din contră, este una dintre cele mai sănătoase forme de respect, atât față de propriul timp, cât și față de relația cu celălalt.

Știați că?

Psihologii estimează că un adult rostește, în medie, aproximativ 16.000 de cuvinte pe zi, însă diferențele dintre persoane pot fi foarte mari. Cantitatea de cuvinte nu spune însă nimic despre calitatea comunicării: o conversație echilibrată presupune atât să vorbești, cât și să îl asculți pe celălalt.

Surse:

https://vocal.media/humans/effective-communication-of-boundaries-strategies-for-success

https://www.verywellmind.com/learn-assertive-communication-in-five-simple-steps-3144969

https://www.verywellhealth.com/excessive-talking-5224128

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. De ce unii oameni nu pot să fluiere?

Care este cea mai veche religie din lume? De ce răspunsul nu este atât de simplu

De ce țipăm când ne enervăm? Ce se întâmplă în creier atunci când pierdem controlul

De ce unii oameni au părul creț: secretul se află sub piele, nu la suprafață!