Tragedie in Arctica: povestea din spatele “tabloului blestemat”

Printre aceste tablouri, unul se bucura – vorba vine – de o reputatie cu totul speciala printre fostii si actualii studenti ai Universitatii, care il numesc „tabloul blestemat”. Numele lui real este Omul propune, Dumnezeu dispune – un titlu destul de ciudat, o maxima fatalista, exprimand ideea descurajanta ca, indiferent cat de convins e omul ca isi alege singur soarta, indiferent cat ar fi de incredintat de puterea liberului-arbitru, a ratiunii si a capacitatii de face fata imprejurarilor gratie inteligentei sale superioare, nimic nu sta, de fapt, in puterea lui: mana Providentei e cea care alege.

In timpul examenelor, traditia a stabilit ca el sa fie acoperit – cu un steag britanic – pentru ca, altfel, isi exercita influenta malefica asupra celor care stau in apropierea lui: acestia vor avea cu siguranta ghinion la examen, sau chiar mai rau.

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

De unde pana unde a ajuns tabloul sa aiba o astfel de faima? Ca orice opera de arta zisa „blestemata”, are agatata de ea o poveste nefericita, cu mai mult sau mai putin adevar in ea, poveste care i-a statornicit reputatia.

Tragedie in Arctica: povestea din spatele “tabloului blestemat”    stephen king, duma key, horror, suspans, mistere, groaza, blestem, tragedie

Royal Holloway University of London

*

In cazul de fata, se spune ca, in timpul unui examen, o studenta s-ar fi sinucis – si inca intr-un chip groaznic, varandu-si in nas doua creioane! – lasand un bilet in care scrisese: „Ursii m-au facut sa fac asta!”

Ursii? Da, pictura arata doi ursi, doi ursi polari incadrand ceva ce reprezinta, fara indoiala, niste ramasite umane; unul dintre ursi sfasie un steag, celalalt are in gura un os despre care anatomistii spun ca e o coasta desprinsa dintr-un schelet omenesc. Intre cei doi ursi, zac resturile unei barci sfaramate si o cusca toracica (de om); alaturi, o carpa albastra (care ar reprezenta ce-a mai ramas dintr-o uniforma militara) si un ochean. Totul e inconjurat de un peisaj polar, plin de gheturi si scaldat intr-o lumina spectrala.

Cam sinistru, intr-adevar, dar chiar atat de devastator incat sa indemne pe cineva la sinucidere? Cat adevar si cata fabulatie e in povestea despre studenta cu pricina, nu se stie. La urma urmei, nu e imposibil ca o tanara fata cu un psihic labil, probabil „cu tendinte suicidare” – cum se spune in limbajul psihologic de azi -, dezechilbrata de stresul inerent examenelor, sa fi cedat nervos si sa fi facut gestul… dar, de stiut, nu se stie sigur. Legenda insa persista, ca si traditia acoperirii tabloului nefast; se stie cat de superstitiosi devin studentii la examene, sub imperiul emotiilor, si cat de tare le poate afecta asta performantele.

Tragedie in Arctica: povestea din spatele “tabloului blestemat”    stephen king, duma key, horror, suspans, mistere, groaza, blestem, tragedie

Dar, odata descalcita tesatura de superstitii, legenda, emotii si autosugestie din povestea de mai sus, ce mai ramane din aura nefasta a tabloului? Faptul ca isi trage inspiratia tot dintr-o tragedie, una absolut neindoielnica.

Da, dincolo de povestea despre fata cara s-a sinucis dand vina pe tablou, in spatele acestei picturi se afla cu adevarat o istorie tragica. E vorba despre soarta cumplita a unei expeditii arctice, ai care membri (129 la numar) au pierit cu totii si, foarte probabil, unii dintre ei chiar au cazut victime ursilor polari.