Home » Cultura » Tragedie in Arctica: povestea din spatele “tabloului blestemat”

Tragedie in Arctica: povestea din spatele “tabloului blestemat”

07.30.2010
La 30 kilometri de capitala britanica, in comitatul Surrey, se afla un magnific ansamblu de cladiri ce adapostesc o sucursala a Universitatii din Londra: Royal Holloway University of London. Povestea acesui lacas de invatamant, inaugurat in 1886, e in sine interesanta (a fost construit, incepand cu anul 1879, de un filantrop milionar, Sir Thomas Holloway, initial ca un colegiu destinat exclusiv femeilor; asta la sugestia sotiei sale) si la fel de interesante sunt tablourile care impodobesc galeria sa de arta, care galerie e utilizata si ca sala de examen, in timpul sesiunilor.

Printre aceste tablouri, unul se bucura – vorba vine – de o reputatie cu totul speciala printre fostii si actualii studenti ai Universitatii, care il numesc „tabloul blestemat”. Numele lui real este Omul propune, Dumnezeu dispune – un titlu destul de ciudat, o maxima fatalista, exprimand ideea descurajanta ca, indiferent cat de convins e omul ca isi alege singur soarta, indiferent cat ar fi de incredintat de puterea liberului-arbitru, a ratiunii si a capacitatii de face fata imprejurarilor gratie inteligentei sale superioare, nimic nu sta, de fapt, in puterea lui: mana Providentei e cea care alege.

In timpul examenelor, traditia a stabilit ca el sa fie acoperit – cu un steag britanic – pentru ca, altfel, isi exercita influenta malefica asupra celor care stau in apropierea lui: acestia vor avea cu siguranta ghinion la examen, sau chiar mai rau.

De unde pana unde a ajuns tabloul sa aiba o astfel de faima? Ca orice opera de arta zisa „blestemata”, are agatata de ea o poveste nefericita, cu mai mult sau mai putin adevar in ea, poveste care i-a statornicit reputatia.

Tragedie in Arctica: povestea din spatele “tabloului blestemat”    stephen king, duma key, horror, suspans, mistere, groaza, blestem, tragedieTragedie in Arctica: povestea din spatele “tabloului blestemat”

Royal Holloway University of London

*

In cazul de fata, se spune ca, in timpul unui examen, o studenta s-ar fi sinucis – si inca intr-un chip groaznic, varandu-si in nas doua creioane! – lasand un bilet in care scrisese: „Ursii m-au facut sa fac asta!”

Ursii? Da, pictura arata doi ursi, doi ursi polari incadrand ceva ce reprezinta, fara indoiala, niste ramasite umane; unul dintre ursi sfasie un steag, celalalt are in gura un os despre care anatomistii spun ca e o coasta desprinsa dintr-un schelet omenesc. Intre cei doi ursi, zac resturile unei barci sfaramate si o cusca toracica (de om); alaturi, o carpa albastra (care ar reprezenta ce-a mai ramas dintr-o uniforma militara) si un ochean. Totul e inconjurat de un peisaj polar, plin de gheturi si scaldat intr-o lumina spectrala.

Cam sinistru, intr-adevar, dar chiar atat de devastator incat sa indemne pe cineva la sinucidere? Cat adevar si cata fabulatie e in povestea despre studenta cu pricina, nu se stie. La urma urmei, nu e imposibil ca o tanara fata cu un psihic labil, probabil „cu tendinte suicidare” – cum se spune in limbajul psihologic de azi -, dezechilbrata de stresul inerent examenelor, sa fi cedat nervos si sa fi facut gestul… dar, de stiut, nu se stie sigur. Legenda insa persista, ca si traditia acoperirii tabloului nefast; se stie cat de superstitiosi devin studentii la examene, sub imperiul emotiilor, si cat de tare le poate afecta asta performantele.

Tragedie in Arctica: povestea din spatele “tabloului blestemat”    stephen king, duma key, horror, suspans, mistere, groaza, blestem, tragedieTragedie in Arctica: povestea din spatele “tabloului blestemat”

Dar, odata descalcita tesatura de superstitii, legenda, emotii si autosugestie din povestea de mai sus, ce mai ramane din aura nefasta a tabloului? Faptul ca isi trage inspiratia tot dintr-o tragedie, una absolut neindoielnica.

Da, dincolo de povestea despre fata cara s-a sinucis dand vina pe tablou, in spatele acestei picturi se afla cu adevarat o istorie tragica. E vorba despre soarta cumplita a unei expeditii arctice, ai care membri (129 la numar) au pierit cu totii si, foarte probabil, unii dintre ei chiar au cazut victime ursilor polari.