Michael McGrath: în scaunul cu rotile la ambii Poli

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Când spiritul învinge orice obstacol

Remarcabila poveste de viaţă a lui Michael McGrath constituie o dovadă vie a maximei „Acolo unde există un scop, există şi mijloacele de a-l atinge”. Britanic cu rădăcini irlandeze şi braziliene, Michael se autocaracterizează, jumătate în glumă, jumătate serios, ca fiind „oaia neagră şi aventuroasă a familiei”, „catalizator al schimbării” şi „campion care face diferenţa”. Soţ, tată, om de afaceri, explorator, aventurier, filantrop, conferenţiar, scriitor, Michael a câştigat în toate domeniile vieţii în care s-a implicat.

Pe când avea doar 12 ani, voia să devină jucător profesionist de golf. Doi ani mai târziu era invitat să joace în turneul Junior Wimbledon. La 15 ani, se visa manager general al Hotelului Savoy din Londra, iar la 16 era jucător de bază în echipa de rugby a Colegiului Stonyhurst, o şcoală catolică particulară fondată în anul 1593 şi guvernată pe principii iezuite. „Quant Je Puis”, adică „Cât de Mult Pot”, într-o traducere aproximativă, motto-ul acestei unităţi de învăţământ, avea să devină principiul de viaţă al lui Michael.

Dar destinul crud avea să-i ofere lui Michael cea mai amară pagină din cartea vieţii sale.
La doar 18 ani, acest tânăr plin de energie avea să fie diagnosticat cu distrofie musculară, o cumplită afecţiune congenitală, considerată cea mai periculoasă boală cu substart genetic care afectează copii din prezent.

Din acel moment, viaţa sa avea să se schimbe cu totul.
Maladia care ameninţa să-l transforme pentru tot restul vieţii sale într-un suflet chinuit, prins într-un trup prizonier în scaunul cu rotile, avea să fie înfruntată cu curaj de un om care a ştiut să se ridice şi chiar să evolueze din multe puncte de vedere, chiar şi în aceste condiţii care i-ar fi doborât pe mulţi alţii.
Un vechi proverb indian spune că „Un om superior se ridică tocmai cu ajutorul dificultăţilor care-i doboară pe ceilalţi”. Michael McGrath a transpus ca nimeni altul în realitate acest concept greu de imaginat pentru cei mai mulţi dintre noi.

Polii planetei la picioarele sale

După aflarea teribilei veşti, Michael nu s-a dat bătut şi nu a renunţat la visele sale de a vedea lumea şi a-şi ajuta semenii. Din scaunul cu rotile şi-a făurit primele planuri concrete referitoare la periculoasele şi dificilele trasee polare. Voinţa, optimismul şi, în primul rând, credinţa sa au fost armele sale cele mai puternice.

Cu ajutorul unor sponsori, Michael a reuşit să strângă, la limită, sumele de bani care să acopere costurile deplasărilor sale la poli. În luna aprilie a anului 2002, avea să fie primul om cu handicap locomotor sever care ajungea, într-o sanie, la Polul Nord. Aproape doi ani mai târziu, în luna ianuarie din 2004, cucerea Antarctica, atingând Polul Sud geografic.
Nu i-a fost deloc uşor şi a trecut de numeroase ori pe lângă moarte.

De fapt, şi pentru oamenii antrenaţi, aflaţi la maximul condiţiei lor fizice, o aventură spre poli se poate dovedi fatală. Au existat, din nefericire, zeci de victime ale unor expediţii de acest gen.
Cucerirea Polului Sud avea să se dovedească cea mai periculoasă dintre cele două expediţii, încununate de succes în cele din urmă.

După ce era să-şi piardă viaţa în timpul unui accident de avion în Antarctica, Michael şi echipa sa au fost nevoiţi să îndure 14 zile deosebit de aspre, izolaţi pe o banchiză antarctică, până când au fost recuperaţi. Deloc speriat de acest incident, Michael McGrath a insistat pentru continuarea expediţiei. A trebuit să depăşească nu doar handicapul său fizic, care a dus la pierderea a 65% din totalul masei sale musculare, ci şi problemele cauzate de sistemul său circulator deficitar.

Dar, în ciuda dificultăţilor întâmpinate, nu s-a lăsat învins şi a devenit prima persoană cu handicap locomotor care a ajuns la ambii poli ai planetei.
Cucerirea polilor l-a făcut celebru, dar Michael nu s-a culcat pe lauri, ci şi-a continuat eforturile şi activitatea în două domenii de care s-a simţit atras dintotdeauna: motivarea emoţională şi activitatea filantropică.

Profesorul de viaţă

Dacă viaţa în sine ar fi o materie de studiu, Michael McGrath ar fi cu siguranţă unul dintre cei mai potriviţi profesori care să predea despre modalităţile în care pot fi întâmpinate şi depăşite dificultăţile existenţiale.
La îndemnurile celor apropiaţi, Michael a început să ţină discursuri publice axate pe ideea de a-i motiva şi inspira pe ceilalţi, punând accent pe importanţa motivaţiei în structurarea omului modern.
Astăzi, a devenit unul dintre cei mai preţuiţi şi căutaţi oratori în domeniu.

Călătoreşte întruna, pe toate meridianele, promovând, provocând, stimulând şi mai ales inspirând milioane de oameni. Sir Richard Branson, preşedintele Virgin Group şi unul dintre admiratorii săi, este ferm convins că „Michael stimulează inspiraţia prin simpla sa prezenţă”. Conform declaraţiilor Alexandrei Shackelton, nepoata lui Sir Ernst Shackleton şi unul dintre sponsorii expediţiei din Antarctica, Michael a reuşit să aducă în secolul XXI optimismul, curajul, răbdarea, idealismul şi imaginaţia de care au dat dovadă primii exploratori polari.

Printre clienţii săi se numără atât oameni obişnuiţi, cu venituri modeste, cât şi reprezentanţii de marcă ai unor faimoase concerne internaţionale.
Odată cu implicarea sa în domeniul motivării emoţionale, Michael a descoperit că forţa emoţională a fost probabil cel mai important aliat al său în timpul aventurilor polare.
În prezent, este un reputat specialist în consilierea persoanelor cu dizabilităţi fizice, precum şi al celor marcate de diverse traume emoţionale.

Când nu călătoreşte, ţine cursuri sau conferinţe, Michael McGrath este ocupat cu strângerea de fonduri direcţionate către The Muscular Help Foundation, o organizaţie caritabilă britanică ce are ca obiect de activitate ajutorarea copiilor şi tinerilor suferinzi de distrofie musculară.

În afară de strângerea de fonduri, Michael a demarat propriul program, intitulat Muscle Dream, program în cadrul căruia exploratorul ajută tineri cu deficienţe locomotorii să-şi urmeze visele şi să-şi împlinească menirea. Laureat a numeroase premii şi distincţii prestigioase, exploratorul fără limite şi fără frontiere îşi continuă cruciada şi în aceste clipe.