Home » Cultura » Anasazii razboinicii falezelor

Anasazii razboinicii falezelor

06.19.2007
In zorii Evului Mediu, cand in Europa se construiau primele catedrale, pe falezele din sudul Americii de Nord indienii anasazi ridicau uriase fortarete de piatra. Paradoxal, aceste constructii n-au fost expresia pacii si a prosperitatii, ci a luptelor fratricide dintre locuitorii de atunci ai continentului. Lamuriri primim de la Laurentiu Ianculescu.

De asemenea, nisele din pereti, destinate cel mai probabil depunerii ofrandelor, au fost sapate la distanta egala unele de altele, formand, impreuna cu stalpii de sustinere ai tavanului, o structura radiala. Se presupune ca aceasta constructie era cel mai important centru spiritual al tribului si ca era inchinata Soarelui. Palatul de pe Mesa Verde Alta constructie impresionanta a anasazilor, Palatul de Stanca, este situat pe platoul Mesa Verde, la altitudinea de 2.200 de metri.

Se presupune ca in vechime, in cele 217 camere si 23 de kivas, constructia adapostea permanent 250 de oameni. In zona de sud a palatului, a fost descoperit un punct de observa­re a Soarelui. Dintr-un alt punct de observatie, situat in turnul principal al Palatului de Stanca, oamenii stravechi admirau pe timpul noptii Luna; stau marturie in acest sens pictogramele descoperite pe peretii turnului, care descriu fazele astrului nocturn.

Nascuti pentru a ucide Multa vreme, oamenii de stiinta nu si-au putut explica motivul pentru care populatiile pueblos s-au apucat sa-si fortifice asezarile, incepand cu secolul al XII-lea d.Hr., si cu atat mai putin ce Ie-a determinat sa le aban­doneze, un secol mai tarziu. Steven LeBlanc crede ca are raspuns la prima intrebare: motivul pentru care anasazii s-au fortificat pe falezele abrupte a fost acela ca trebuiau sa se apere de un inamic redutabil: „fratii“ lor din alte clanuri anasazi.

Ruinele de la Salmon constituie o proba incontestabila a practicilor vio­len­te ale anasazilor. In 1973, la cativa kilo­metri nord-vest de Farmington, New Mexico, arheologii au descoperit, intr-o kiva, cadavrele inci­ne­rate a nu mai putin de 33 de copii. Surprinsi de un atac, acestia se adapostisera aici si arsesera de vii. Insa, cum sacrificiile umane erau o practica uzuala la amerindieni, e posibil ca si cei 33 de copii sa fi fost victime ritualice, aduse ofranda vreunui zeu – cel mai probabil Soarelui sau Ploii.

Oricum, astazi, specialistii sunt convinsi ca violenta si razboiul faceau parte integranta din cultura anasazi (prin urmare, anasazii nu erau nici pe departe niste pasnici agricultori, asa cum reiese din folclo­rul american local) si ca arhitectura forti­fi­cata reprezenta o consecinta a aprigelor si nein­trerup­­telor razboaie dintre acestia. Drept dovada stau gropile pline cu schelete mutilate gasite la Polacca Wasa, in nordul Arizonei.

Inainte ca acest sit sa fi fost descoperit, cand intalneau gramezi de oseminte umane in constructiile anasazi, majoritatea cercetatorilor refuzau sa vada in acestea semnele violentei tribale. Philippe Jacquin, unul dintre putinii cercetatori francezi interesati de indienii din America de Nord, a explicat violenta anasazilor ca fiind derivata dintr-o necesitate sociala. Pentru oamenii primitivi, tineretea insemna razboi, iar razboiul reprezenta cel mai bun mijloc de a castiga recunoastere sociala si prestigiu.