De la alchimie la chimie si de la arta la meserie

FACTS

• Astăzi se împlinesc 129 de ani de la naşterea unui mare poet, dramaturg şi filosof român
• Se împlinesc 25 ani de la vizita celui mai îndrăgit Papă la Bucureşti. Momentul a fost…

FRANTA, patria parfumurilor
»In secolul al XVII-lea, parfumurile au tinut loc de igiena. Se credea ca apa este responsabila pentru producerea epidemiilor, fapt care a generat o adevarata aversiune fata de aceasta. Miasmele erau contracarate de parfumuri grele, de ambra, mosc sau civet. In secolul grandorii, la Versailles, apele aromate cel mai des folosite erau Eau de la Reine de Hongrie si Eau de Chypre. Cu pastile de ars, pudre aromate si potpuriuri se parfuma totul – aerul, pernele, hainele, documentele.

In timpul domniei lui Henric al III-lea, o alta perioada in care parfumurile au fost folosite in mod obsesiv, erau parfumate pana si animalele de companie, cainii si papagalii. Industria parfumurilor din care au evoluat cele actuale a aparut si s-a dezvoltat in Franta si a devenit o parte integranta a culturii franceze, fiind ridicata la rang de arta. De altfel, cei care au folosit intaia oara cuvantul parfum au fost tot francezii, care au denumit astfel mirosurile placute ce pluteau in aer dupa arderea esentelor aromatice. In Franta, parfumierii fusesera recunoscuti oficial inca de regele Filip August (1180-1123) si in 1190 luase nastere chiar o breasla a acestora, Corporation des gantiers parfumeurs, ale carei privilegii au fost reinnoite de Henric al III-lea in 1452, de Ludovic al XIII-lea in 1644 si de Ludovic al XIV-lea in 1658. Statutul breslei a fost definitivat de Colbert in 1656, cand parfumeria a inceput sa fie privita ca o industrie nationala.

Dumnezeu, tamaia si cele profane
Se spune ca, pentru a placea femeilor, David se ungea cu uleiuri si isi parfuma hainele cu aloe sau cassia, in timp ce femeile foloseau coliere cu perle din care picura un parfum uleios. Abuzul de parfumuri in apa pentru imbaiere a fost infierat de Ezechiel si de Ieremia, acestia considerand ca practica ar imbia la ispite carnale.

Parfumul reginei
Dupa ce se imbaia in apa de iasomie, Nefertiti se parfuma cu ulei de santal, ambra si extracte de flori rare. Unul dintre rafinamentele extreme ale acelor timpuri era considerat conul cu esente balsamice asezat pe crestet; in timp ce se topeau, esentele parfumau fata purtatoarei.

Parfumul profan si parfumul divin
»In Biblie, de unde vin si cele mai multe informatii despre folosirea parfumurilor si a plantelor aromate, se face o diferenta intre parfumul prin excelenta, destinat exclusiv lui.

Placerile anticilor
»In Mesopotamia, persii nu cunosteau sapunul si asociau ideea de voluptate cu mirosurile puternice. Pentru a se curata, ei foloseau amestecuri de argila, ulei si cenusa si isi parfumau abundent parul si barba cu uleiuri inmiresmate si pomezi cu mosc. In timp ce fenicienii apreciau in parfumuri aromele de miere, piper si tamaie, regii persani erau renumiti pentru mirosurile dulci care se raspandeau din apartamentele lor – efluvii de iasomie, liliac, violete si trandafiri. Babilonienilor si asirienilor le placeau mirosurile puternice provenite din rasinile vegetale si isi produceau parfumurile pe baza unor mirodenii aduse din India si a unor balsamuri provenite din Iudeea. De altfel, Babilonul reprezenta un mare antrepozit de aromate si parfumuri, o capitala a luxului si a placerilor, in care miresmele erau folosite din abundenta.