Bijuterii ale Romaniei in Patrimoniul UNESCO (VI)

Am dat nas in nas cu actualitatea acestei opinii cu putina vreme in urma, cand am urcat in Bucovina pentru a vizita „bisericile cu pictura murala din nordul Moldovei, din prima jumatate a secolului al XVI-lea“ – aceasta este denumirea „de catalog“ a bisericilor pictate din Bucovina, asezaminte aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Dintre mai multele astfel de lacasuri din zona, pe lista UNESCO se regasesc cele de la Moldovita, Arbore, Patrauti, Suceava (biserica cu hramul Sfantul Gheorghe a Manastirii Sfantul Ioan cel Nou), Probota, Voronet si Humor. Intrupari exceptionale ale „deosebirilor de cultura si de viata“, bisericile numite sunt repere ale ortodoxiei si, o parte dintre ele, cele mai cunoscute, repere ale pelerinajului turistic. Bunaoara, Voronetul, Humorul si Moldovita sunt realmente asaltate de turisti (majoritatea straini, atrasi tocmai de „deosebirile“ mai inainte amintite). Dintr-un pagubos si psihanalizabil reflex de raportare la „capra vecinului“, multe dintre materialele promotionale referitoare la Voronet vorbesc despre acesta numindu-l „Capela Sixtina a Estului“. Or, tocmai unicitatea si originalitatea sunt calitatile care-i atrag pe turisti la Voronet, nicidecum asemanarea (oricum fortata) cu Capela Sixtina. Istoria, cultura si traditiile, tot ceea ce naste si confera identitate (nationala), „s-ar putrezi si s-ar bahui“ precum marea cea fara de miscare in absenta diferentelor specifice.

Spuneam ca unele dintre bisericile de patrimoniu sunt (lucru bun, acesta) ultravizitate. Sunt insa si unele a caror notorietate nu a reusit inca sa le egaleze frumusetea: Arbore, Probota, Patrauti. Voi zabovi putin la subiectul Patrauti pentru ca aici nimeni nu are cum sa ajunga din intamplare. Ca sa ajungi la Patrauti, trebuie sa vrei sa ajungi acolo. Cum ajungi? Iei o harta oarecare si cauti localitatea: o gasesti la cca 10 km N-V de Suceava. De ce sa te duci la Patrauti? Iata un motiv: pentru a-l cunoaste pe tanarul preot paroh Gabriel Herea, cel care impreuna cu sotia sa, Anca, trudeste la ridicarea renumelui Patrautilor la locul cuvenit. Biserica din localitate a fost inaltata de Stefan cel Mare la anul 1487 si avea menirea de biserica a unei manastiri de maici, manastire in care urmau sa fie ingrijiti ranitii din razboaie. In sine, biserica este o bijuterie de mici dimensiuni (este cea mai mica dintre ctitoriile lui Stefan cel Mare). Pictura exterioara este realizata doar pe peretele de vest (intrarea in biserica). Interiorul e impodobit cu o splendida, bogata si originala pictura, la a carei restaurare se lucreaza de ani buni si va mai dura inca. Pe cat de pretentioasa este tehnica picturii in fresca (aici n-ai voie sa gresesti, pentru ca orice tusa gresita nu mai poate fi corectata), pe atat de pretentioasa si de costisitoare este restaurarea aceleiasi picturi. Reteta este, totusi, simpla: e nevoie de mesteri iscusiti, de timp si de bani. Mesteri sunt, timp este de la Dumnezeu, cu banii e o problema. Care nu-l descurajeaza, insa, pe preotul Gabriel Herea.

• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice
• Au început lucrările de restaurare a Cazinoului din Constanţa după 7 ani de chin birocratic

Putinii vizitatori care ajung la Patrauti sunt „luati in primire“ de Anca, sotia parintelui Herea, care stie si spune cu har, in mai multe limbi, dupa cum e nevoie, povestea bisericii. In interior, schele de lemn imbraca inca peretii. De la an la an, insa, parintele Herea priveste cum schela coboara – initial ea era ridicata pana in varful turlei; acum se mai inalta doar pe vreo trei niveluri. La iesirea din biserica mi-a atras atentia o cladire pe care scria Museum. Era casa parohiala, al carei parter a fost transformat in muzeu prin osteneala aceluiasi parinte Herea. De ce? Din respect pentru faptul ca acea cladire a reprezentat un model de locuire a preotului in mijlocul comunitatii pe care o slujeste si pentru ca a constituit un punct de reper in randul membrilor Miscarii Arboroasa, miscare nationala a romanilor din Bucovina in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Planurile parintelui Herea nu se opresc aici: „Ne propunem ca pe viitor sa construim in gradina casei parohiale un centru socio-cultural care va facilita accesul studentilor in istoria artei la monumentele din nordul Moldovei.“ Mergeti de vedeti singuri ca, la Patrauti, „Omul sfinteste locul“ nu-i doar o vorba goala.

Acest material a fost realizat de:
Lucian Vasilescu (documentare, text, fotografii), Adrian Stoicoviciu (fotografii), Pedro Palamar (fotografii), Northfoto (fotografii), Andrei Michailov (art director), Marian Simon (viziune grafica), Catalina Grosu (prelucrare imagine).
Multumiri speciale pentru sprijinul acordat la documentarea acestui fotoreportraj familiei Larisa si Mihai Nicorescu (pensiunea La Gorita din Vama, Suceava – tel. 0742/ 090.195).