Leo Kanner, medicul care a descris pentru prima dată autismul și cum a ajuns lumea să înțeleagă această tulburare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Timp de mulți ani, copiii care astăzi ar fi diagnosticați cu autism erau considerați pur și simplu „diferiți”. Unii nu vorbeau aproape deloc, evitau contactul vizual, deveneau extrem de atașați de anumite rutine sau reacționau puternic la schimbări aparent banale, cum ar fi mutarea unei jucării din loc, schimbarea traseului spre școală sau un zgomot neașteptat. În multe cazuri, familiile nu primeau explicații clare despre comportamentul copiilor lor, iar medicii înțelegeau foarte puțin din ceea ce se întâmpla.

Abia în anii ’40, psihiatrul Leo Kanner, născut în 1894 într-o regiune aflată astăzi pe teritoriul Ucrainei, a început să observe că mai mulți copii prezentau comportamente asemănătoare pe care medicii vremii nu știau cum să le explice. Observațiile sale aveau să schimbe profund felul în care autismul era înțeles.

• Comportamentele toxice din familie pe care mulți oameni nu le recunosc
• Un studiu amplu arată că ne-am înșelat în privința postului. Cum ne afectează creierul?

Kanner este considerat primul medic care a prezentat autismul ca o tulburare distinctă. În 1943, a publicat un studiu devenit celebru în lumea medicală, în care a expus comportamentele similare observate la 11 copii.

Cine a fost Leo Kanner

Leo Kanner s-a născut pe 13 iunie 1894 în Klekotiv, un sat aflat astăzi pe teritoriul Ucrainei, într-o familie evreiască. A studiat medicina la Berlin și și-a început cariera în Europa, însă după Primul Război Mondial a emigrat în Statele Unite, într-o perioadă în care mulți medici și intelectuali europeni căutau oportunități și stabilitate în America. S-a mutat inițial în Dakota de Sud, unde a lucrat ca medic, înainte de a deveni unul dintre pionierii psihiatriei infantile din Statele Unite.

În 1930, Kanner a fost chemat la prestigiosul spital Johns Hopkins din Baltimore, una dintre cele mai importante instituții medicale americane ale vremii, pentru a organiza primul serviciu de psihiatrie infantilă din cadrul spitalului. La acea vreme, sănătatea mintală a copiilor era foarte puțin înțeleasă, iar mulți medici nici măcar nu considerau că problemele emoționale sau de dezvoltare ale copiilor ar trebui studiate separat.

Lucrând cu pacienții săi, Kanner a început să observe un grup de copii care păreau diferiți de ceilalți. Unii evitau contactul vizual, aveau dificultăți mari de comunicare, repetau anumite gesturi și deveneau extrem de afectați de schimbări aparent minore, cum ar fi mutarea unui obiect din cameră sau modificarea rutinei zilnice.

În 1943, într-un articol publicat în revista medicală The Nervous Child, Leo Kanner a descris pentru prima dată aceste comportamente ca făcând parte dintr-o condiție distinctă, pe care a numit-o „autism infantil precoce”. El a observat că acești copii păreau să trăiască într-o lume proprie și aveau o nevoie neobișnuit de puternică de rutină și predictibilitate.

Termenul „autism” exista deja

De fapt, termenul „autism” apăruse încă din 1911, când psihiatrul elvețian Eugen Bleuler, unul dintre medicii care au studiat intens schizofrenia la începutul secolului XX, l-a folosit pentru a descrie tendința unor pacienți de a se retrage profund din realitate și de a se izola în propria lume interioară. Abia câteva decenii mai târziu, Leo Kanner a observat că la unii copii era vorba despre o condiție complet diferită, legată de dezvoltarea și modul în care aceștia comunicau și interacționau cu lumea din jur.

În aceeași perioadă, medicul austriac Hans Asperger, care lucra cu copii la o clinică pediatrică din Viena, a remarcat și el comportamente asemănătoare la unii dintre pacienții săi. Asperger a studiat în special copii care aveau dificultăți sociale și comportamente repetitive, dar care, în același timp, puteau avea inteligență normală sau chiar abilități foarte dezvoltate în anumite domenii. Cercetările sale au devenit cunoscute internațional mult mai târziu. Astăzi, termenul „sindrom Asperger” este folosit mult mai rar, multe dintre aceste cazuri fiind incluse în diagnosticul de tulburare din spectrul autist.

Ce este, de fapt, autismul

Autismul, numit astăzi tulburare de spectru autist, influențează modul în care o persoană comunică, înțelege informațiile și interacționează cu lumea din jur. La mulți copii, primele semne apar încă de la vârste mici. Unii evită contactul vizual, au dificultăți în exprimarea emoțiilor sau devin foarte atașați de anumite rutine și obiceiuri. Alții sunt extrem de sensibili la zgomote, lumini ori atingeri sau dezvoltă interese foarte intense pentru anumite subiecte, asupra cărora se pot concentra ore întregi.

Termenul «spectru» este folosit deoarece autismul se manifestă foarte diferit de la o persoană la alta. Există persoane cu autism care au nevoie permanentă de sprijin, dar și persoane care au cariere, relații și o viață independentă, uneori fără să fie diagnosticate decât târziu, la maturitate.

De ce apare autismul

Cercetătorii arată că autismul are o componentă genetică importantă, însă mecanismele exacte nu sunt încă pe deplin înțelese. De-a lungul timpului au circulat numeroase mituri false despre autism, inclusiv teoria că ar fi cauzat de vaccinuri. Studiile științifice ample au infirmat însă această idee.

Se poate „vindeca”?

Nu există un tratament care să „vindece” autismul, iar mulți specialiști și activiști atrag atenția că autismul nu este o boală care trebuie „eliminată”, ci o condiție complexă de neurodezvoltare.

În schimb, terapiile și sprijinul specializat pot ajuta enorm la dezvoltarea comunicării, autonomiei și adaptării sociale, mai ales atunci când intervenția începe devreme. Logopedia, terapia ocupațională, consilierea psihologică sau sprijinul educațional personalizat pot îmbunătăți semnificativ viața unor persoane aflate în spectrul autist.

O înțelegere care încă se schimbă

Felul în care lumea privește autismul s-a schimbat enorm în ultimele decenii. Dacă în trecut mulți copii erau izolați sau considerați „needucabili”, astăzi se vorbește tot mai mult despre faptul că persoanele cu autism pot percepe și înțelege lumea într-un mod diferit.

Iar cercetările continuă. Chiar dacă autismul este mult mai cunoscut decât în vremea lui Leo Kanner, multe aspecte legate de autism rămân încă insuficient înțelese.

Știați că?

Primul copil descris de Leo Kanner în studiul său din 1943 se numea Donald Triplett. El a devenit ulterior una dintre cele mai cunoscute persoane din istoria autismului și a trăit o mare parte din viață independent, într-un mic oraș din Statele Unite.

Notă editorială: Autismul este o tulburare complexă de neurodezvoltare, iar manifestările diferă foarte mult de la o persoană la alta. Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea unui specialist.

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29667863/

https://www.autism.org.uk/advice-and-guidance/what-is-autism/the-history-of-autism

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3757918/

https://www.autism.org.uk/advice-and-guidance/what-is-autism/the-history-of-autism/asperger-syndrome

Vă mai recomandăm să citiți și:

Primul copil din lume diagnosticat cu autism a trăit până la 89 de ani

Un adolescent cu autism a intrat în Cartea Recordurilor

Autismul este prețul plătit pentru inteligența umană, sugerează un nou studiu

Cercetătorii reacționează la afirmațiile lui Donald Trump despre paracetamol și autism: „Nu există dovezi solide”