Prima pagină Descopera in Romania

Arenele Romane. Povestea din Parcul Carol

Sintia Radu | 12.22.2009 | ● Vizualizări: 3152
Arenele Romane. Povestea din Parcul Carol     arenele romane, parcul carol, comunism, regele Carol I, istorie, arhitectura, concert + zoom
Galerie foto (8)

Mihai Cernea priveste cu drag spre coloanele in stil doric ce strajuiesc cele 3.100 de scaune rosii din amfiteatru. Ochii migdalati scruteaza, din spatele ochelarilor rotunzi, stalpii inalti si subtiri, manjiti parca de creta. In centru, loja de protocol pe care a renovat-o si vopsit-o de curand. Deasupra, acoperisul caramiziu pe care l-a refacut tigla cu tigla acum un an.

De opt ani, Cernea se ingrijeste de cele mai mici detalii. De lavopsirea tablei in ton cu tigla de pe-acoperis, pana lareconstruirea migaloasa a motivelor geometrice de pe parapeturi. Adevenit administratorul Arenelor Romane in 2001 si tot de atunci,au inceput investitiile in cladirea adapostita de mai bine de unsecol sub copacii umbrosi din Parcul Carol. Firma sa a castigatlicitatia organizata de stat, iar, de-atunci, Arenele Romane suntca propriul sau copil. Un copil pe care-l va veghea timp de 25 deani.

Anuntul a aparut in presa. Statul roman, prin Sala Polivalenta siMinisterul Tineretului si Sportului, oferea spre concesionareteatrul de vara din Parcul Carol, unic in Europa de Est ca stil dearhitectura. Cernea, lider al formatiei Sfinx Experience, a raspunsprompt la apel si a intocmit caietul de sarcini. Reusita o pune peseama pretului bun pe care l-a oferit si a notorietatii de care sebucura la vremea respectiva. Pe atunci, in incintaArenelor functionau o fabrica de ciorapi, un depozit de medicamentesi o croitorie. In birourile care azi sunt ale administratiei erau40 de masini de cusut, iar vizavi se crosetau si se vopseauciorapi. Textilele erau puse la uscat pe sarme impanzite in totamfiteatrul, iar Arenele functionau ca orice, mai putin ca sala despectacole. Erau intr-o stare avansata de degradare sinimeni nu depuneau niciun efort pentru a le ingriji. In 2001,Arenele au intrat in reparatii. Pentru fiecare lucrare a fostnevoie de bani si numeroase aprobari, iar la refacerea teatrului aulucrat doi muncitori a caror activitate a fost dirijata de insusiMihai Cernea, la baza inginer constructor. S-a reparat toaletele,culisele, ornamentele, s-a vopsit, s-a tencuit, dar fatada istoricanu a fost atinsa de unelte. Pentru ca Arenele sa-si pastrezefarmecul de-un veac, modificarile de amploare se fac doar defirmele specializate, ale caror servicii nu sunt deloc ieftine.Odata cu preluarea Arenelor, Cernea si-a redescoperit pasiuneapentru istorie si a inceput sa colectioneze fotografii, scheme sicarti vechi ce-i deapana povestea nespusa a teatrului ascuns inParcul Carol. Fruntea-i larga se-nsenineaza de cate ori descopera onoua poveste despre locul pe care de opt ani il numeste a doua casasi, din cand in cand, da la o parte colbul din beci in cautare deizvoare istorice.



In dulapul crem din biroul lui, stau pitite intr-un dosar zeci depoze vechi ce ilustreaza trecutul glorios al unui Bucuresti uitat.Din hartia-ngalbenita, rasuna, parca, un cantec romanesc intonat deflacaii si domnitele-n costume populare. Se aud si rotile subtiriale trasurii negre care a rascolit iarba scurta din fata scenei.De pe aceeasi scena, Regele Carol I si Regina Elisabetasaluta romanii veniti din toate colturile tarii sa asiste la mareasarbatoare nationala inaugurata la Arenele Romane, ExpozitiaGenerala Romana. Pe 6 iunie 1906, peste 5.000 de barbati in costum,cu floare alba-n piept si femei cochete adapostite sub umbrelele desoare paseau pe poarta monumentala in forma de arc de cerc, cesepara Piata Elisabeta (astazi strada 11 iunie) de parcul recentamenajat. Plateau biletul si-si faceau loc printre sutelede constructii ale oraselului omagial ridicat pe Campul de laFilaret.

Pavilioanele, atent oranduite dupa tematica pe cele 36 de hectareale terenului, imbratisau de-o parte si de alta aleea principala silacul: pe stanga, Primaria Capitalei, Camera de Comert din tara,pavilionul industriei, geniului civil, pavilionul regal si geniuluimilitar, pe dreapta pavilioanele regiei monopolului statului,agriculturii, industriei caznice, a minelor si carierelor. Seimplineau 40 de ani de glorioasa domnie a regelui Carol I, 1.800 deani de cand armata lui Traian cucerise Dacia si 25 de ani de candRomania devenise regat. Se auzeau salve de tun, iar de laferestre se aruncau flori. Bucurestiul, tot, sarbatorea. TakeIonescu, membru al Partidului Conservator si personalitateinfluenta pe scena politica antebelica, propusese organizarea uneisarbatori nationale care sa culmineze cu o expozitie a tuturorrealizarilor Romaniei sub domnia lui Carol I, de la prima caleferata la obtinerea independetei in 1877. Expozitia aveasa se desfasoare pe Campul de la Filaret, un teren mlastinos dinsud-vestul Capitalei, asanat cu greu de trupele de geniu. Comisaral Expozitiei fusese ales reputatul chimist si academician romanC.I Istrati, iar proiectul general al Expozitiei era conceput dearhitectul francez Edouard Redont. Pavilioanele si constructiile,insa, erau operele arhitectilor romani.



In doar 11 luni, la Filaret se ridicase un adevarat oras. Seconstruisera 40.000 de metri patrati de pavilioane si palate,39.200 de metri patrati de drumuri si sosele si 71.360 de metripatrati de alei si poteci. Se plantasera 4.206 arbori mari, 5.933de coniferi si alte cateva zeci de mii de arbusti si plante.Exista un casino, cinema, chiar si un garaj auto petruposesorii de masini. Inaugurarea Expozitiei Jubiliare a avut loc laArenele Romane, situate in partea de sud-vest a ParculuiExpozitiei. Teatrul de vara, construit dupa model roman si inchinatlatinitatii poporului roman, fusese ridicat de arhitectul LeonidaNegrescu, colaborator la proiectul Ateneului Roman, si de inginerulElie Radu, cel care demonstrase valoarea inginerilor romani invremea cand la mare cautare erau constructorii straini.Acelasi Elie Radu coordonase si lucrarile de alimentare cu apa aBucurestilor. Frumos decorate, impodobite cu flori, steaguri sistergare, Arenele asteaptau ca rand pe rand, fiecare oaspete sa ialoc pe bancile de lemn si sa-si indrepte privirile spre scenalarga, flancata de doi piloni inalti de 20 de metri.

La ceremonie, au fost prezenti membrii Casei Regale aRomaniei in frunte cu Regele Carol I si Regina Elisabeta, membriiguvernului si cultelor, personalitati din domeniul artistic, precumcompozitorul George Enescu, si reprezentati ai statelor straine,printre care primarul Vienei, doctoral Lueger, si cel al Romei,Contele de San Martino. Nu au lipsit nici reprezentantiibreslelor de muncitori care ridicasera constructiile Expozitiei. Orchestra compusa din studenti la Conservator a cantat "Marsuluisolemnal Jubileului", iar cei doi mitropoliti ai tarii si soborulde preoti au oficiat un serviciu religios. Multimea adunata aascultat cuvantarile ministrului Domeniilor Ion Lahovari sicomisarului Istrati, care multumeau regelui Carol pentruglorioasele-i realizari si-si aratau recunostinta fata de cei carecontribuisera la organizarea Expozitiei Jubiliare."Astazi, dupa 40 de ani de domnie a MaiestatiiVoastre, intorcandu-ne privirile indarat, vazand de unde am plecatsi unde am ajuns, putem privi trecutul cu mandrie si viitorul cuincredere", rasuna vocea lui Lahovari. Constantin Istratiamintea de raspunderea fata de neam, ca motivatia care iimobilizase pe cei ce realizasera Expozitia Generala Romana,multumindu-le totodata pentru efortul depus.





Apoi, insusi regele Carol a luat cuvantul si a salutat Expozitia sioamenii de stat care adusesera in Romania prosperitatea. "Cu oadanca bucurie si stima salut deci intaia noastra expozitienationala, adevarata sarbatoare a muncii romanesti. (...) Dar sa nuuitam sa adresam prinosul nostru de recunostinta barbatilor de statcari au condus poporul roman pe aceasta cale rodnica, desfasurand,de asemenea, pe terenul economic, falnica deviza a coroanei de otel"Prin noi insine"". Inaugurarea s-a incheiat cu spectacolul"Povestea Neamului", de Vasile Leonescu si T Dutescu-Dutu, careprezenta intreaga istorie a neamului romanesc, de la intrarea luiTraian in Dacia, pana la Razboiul de Independenta. Arenele Romaneisi pecetluiau, astfel, statutul de loc unde s-a scris povesteaunui Bucuresti modern, gazda a realizarilor Romaniei sub conducereaprimului sau rege. De atunci, la Arene s-au organizatmereu jocuri, concursuri si spectacole. Teatrul roman din ParculCarol a fost martorul unor manifestari culturale care au adusromanii mai aproape prin speranta si voie buna. In august 1906, cuprilejul sosirii fratilor de peste hotare la Expozitie, mii deromani din Regat, Peninsula Balcanica, Transilvania, Banat siBucovina au facut sa rasune amfiteatrul antic de cantece delibertate. S-a cantat in cor "Desteapta-te romane!", melodie ce-ainsotit Romania in numeroase perioade de conflict. "A fost parcadivina prefata maretiei istorice de la 1918" (ConstantinBacalbasa).

Expozitia Generala Romana a ramas deschisa pana pe 23noiembrie.



Arenele Romane au cunoscut un nou moment de glorie cu ocazia LuniiBucurestilor, prima expozitie urbanistica inaugurata in cinsteaCapitalei la 9 mai 1935. Pe aceeasi scena s-au organizat concursurisi competitii sportive care au incantat spectatorii.Comunistii, ajunsi la putere dupa al Doilea Razboi Mondial,au scris o alta pagina din istoria Arenelor. Din 1966, timp de doiani, Arenele Romane au intrat intr-un process de restaurare simodificare. Amfiteatrul a fost inchis, iar scena inaltata siacoperita. Se vad si acum crapaturile simetrice, de-o parte si dealta a scenei, ce separa tribunele noi de cele vechi.Peste gazon s-a turnat ciment, iar in spatele scenei s-au construitbirouri pentru personalul administrativ. Partea noua a porticului afost inchisa cu geamuri mari, in timp ce loja regala a fost maritade la patru la sase incaperi. Acum, putea adaposti 50 de scaunefata de cele 10 din 1906. Acoperisul lojei a fost refacut, iar subterasa acesteia amenajata o camera de proiectii pentru film.



Orice insemn sau ornament care aducea aminte de perioada monarhicaa fost inlaturat. La fel si constructiile Expozitiei de la 1906,daramate una cate una de comunisti pentru a sterge amintirea unuitrecut glorios. Au scapat Castelul lui Tepes, Biserica Cutitul deArgint si Fantana Cantacuzino, situate in apropierea Arenelor.Parcul Expozitiei, denumit Carol la inchidereamanifestatiei, si-a pastrat numele de Parcul Libertatii, dobanditin 1918. La Arenele Romane se tineau, acum, concerte folclorice,spectacole de teatru sau se organizau vizionari de filme, precum"Pe aripile vantului". Tot aici s-au desfasurat si catevaconcerte din cadrul festivalului "Cantarea Romaniei". DupaRevolutie, Arenele au fost uitate, iar functiunea lor de loc deamuzament si recreere inlocuita de stat cu una mai practica, deconfectionare si depozitare de textile. Teatrul de vara a fost multtimp inchis pentru public. Acum, teatrul functioneaza sase luni pean, in sezonul cald, si organizeaza trei-patru spectacole mari infiecare luna. Arenele Romane aduc venituri si din inchiriereaspatiului pentru reclame sau productii cinematografice.



O mare parte din profit se cheltuie, insa, pe investitiile inreparatii si reabilitari. Pentru ca proiectul sa fie rentabil, enevoie ca Arenele sa intoarca profit tot timpul anului. De aceea,pe lista de cheltuieli, e trecuta construirea unui sistem deacoperire automatizat care sa permita desfasurarea spectacolelor sipe timp anevoios. Costurile unui asemenea proiect depasescmilionul de euro, iar cheltuielile nu pot fi suportate exclusiv defirma administratoare. E nevoie de bani. Multi. De lastat. Teatrul de vara din Parcul Carol a adapostit,deopotriva, cantareti, lei, gladiatori, mafioti, nuntasi si copiicuriosi. Din cand in cand, la portile ruginite sosesc tineridornici sa descopere ce se afla in spatele zidurilor groase.Portarul ii organizeaza in grupuri si le arata locul care apecetluit 40 de ani de domnie glorioasa a regelui Carol I. Asa i-avenit lui Cernea ideea de a pune la punct o expozitie cu toatefotografiile si materialele stranse de-a lungul anilor.Administratorul Arenelor spera si ca teatrul de vara sa-si gaseascalocul, cat de curand, pe lista monumentelor istorice de vizitatintr-un circuit turistic.



Cernea vrea ca Arenele lui sa fie vizitate de cat mai multi oamenicare sa-si puna intrebari despre istoria unui regat uitat si caresa fie ajutati sa gaseasca raspunsuri privind ilustratiileingalbenite. Intrebat cum vede Arenele Romane la sfarsitul celor 25de ani de administrare, Cernea zambeste visator si-si pleacafruntea senina. Ochelarii rotunzi cu rama neagra-i aluneca usor penas, iar ochii-i sclipesc vioi. "Ca la 1906".

Fotografiile au fostobtinute prin amabilitatea Muzeului de Istorie al MunicipiuluiBucuresti si din arhiva personala a Domnului Mihai Cernea,Administratorul Arenelor Romane.