Home » Descopera in Romania » O calatorie la poalele istoriei

O calatorie la poalele istoriei

Autor: Cecilia Stroe 07.10.2007
Fagaras: un oras situat la distanta aproape egala de Sibiu si Brasov (cca 70 km), in depresiunea cu acelasi nume, numara acum in jur de 45.000 de locuitori si trage, ca mai toate orasele mici, ponoasele postindustrializarii fortate la care a fost supus pana in anul 1989.

Dumnezeul din Biserica frigului Domnul Hans este unul dintre cei cativa (ii poti numara pe degetele de la o mana) sasi care au ramas in Cincsor (sat situat la cca 10 kilometri vest de Fagaras). Domnul Hans bea in fiecare duminica o bere la magazinul din centru, la ceasul la care s-ar fi terminat slujba de la biserica, apoi se duce acasa, sa-si vada de treaba, in gospodaria unde nu-l mai asteapta decat un caine chior de-un ochi.

Peste drum de magazinul din centru, acela unde domnul Hans bea o bere du­mi­nica, se gaseste biserica. Oamenii au uitat numarul anilor de cand aici nu mai slujeste nimeni. Cheia o are in pastrare un om, la o casa. In biserica era atata de frig si de pustiu, incat Bunul Dumnezeu insusi tremura, ghemuit intr-un ungher. Evul Mediu locuit Sighisoara a avut ceva mai mult noroc. Statutul de cetate medievala inca locuita i-a facilitat includerea, din 1999, pe lista obiectivelor culturale din Romania cuprinse in patrimoniul mondial UNESCO.

Atestata docu­men­tar inca de la 1280 (Castrum Sex), Si­ghis­oara a fost una dintre cele mai pu­ternice cetati ale Transilvaniei, im­por­tant centru mestesugaresc si co­mer­­cial, si are sanse sa devina un re­per in turismul cultural internatio­nal. Pentru ca este destul de bine cu­nos­cu­ta si in Romania, am optat s-o foto­gra­fiem noaptea, tarziu, la lumina fe­li­na­relor.

Pustie nu a fost nici atunci, in ciuda orei inaintate si a gerului strasnic: grupuri razlete de turisti ame­ri­cani se plimbau pe stradutele inza­pezi­te, fasci­nati de faptul ca un ase­me­nea „decor“ poate fi aievea, si nu din muca­va, ca in filmele lor despre un ev me­diu de care nici macar n-au avut par­te pe conti­nen­tul tuturor posibilita­ti­l­or. Va aduceti aminte? Am intrebat, acum cateva paragrafe: „Ce ar fi de regenerat?“.

Cred ca aici, la final, avem un raspuns (foarte incomplet) la intrebare. Ce s-ar putea face pentru ca regenerarea sa se intample? Raspun­sul la aceasta a doua intrebare este tot de competenta oamenilor, dar a ace­lor oameni care reprezinta institutii.

Foto: Stefan Petrescu