Un nou tip de medicament inaugurează o eră nouă în tratamentul cancerului, cred specialiştii

La ora actuală, trei dintre cele mai mari comanii farmaceutice ale lumii – Merck, Roche şi Sanofi – se află în competiţie pentru a dezvolta, fiecare, câte o versiune proprie a acestui tip de medicament.

În mod obişnuit, celulele care acumulează anomalii se autodistrug, dar celulele canceroase au mecanisme celulare specifice, aberante, cu ajutorul cărora depăşesc această limitare. Medicamentul ar urma să restabilească această capacitate, făcând astfel celulele canceroase să se autodistrugă.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Procesul are încă multe necunoscute, dar un astfel de medicament ar putea oferi tratament pentru o gamă largă de tipuri de cancere, atât comune, cât şi rare. Se estimează ca aproxmativ jumătate dintre cancere ar putea beneficia de tratementul cu acest medicament.

Până acum, nicio companie farmaceutică nu a realizat un studiu clinic amplu pe pacienţi cu multe tipuri diferite de cancere, iar abordarea ar putea efectiv inaugura o eră nouă. După cum spune dr. Otis Webb Brawley, director ştiinţific al American Cancer Society, în viitor ar putea fi mai puţin important organul la care apare cancerul şi mult mai importantă ţinta moleculară a tratamentului. Şi aspectul filantropic al problemei cancerului ar putea fi influenţat; organizaţiile nu ar mai strânge fonduri pentru un anumit tip de cancer, ci ar putea ajuta la finaţarea simultană a cercetărilor asupra mai multor cancere, fondurile fiind astfel utilizate mai eficient.

Medicamentul ar urma să rezolve o problemă care dă bătăi de cap specialşitilor de decenii întregi. Celulele normale au un mecanism care „le spune” să moară dacă ADN-ul lor este afectat grav. În schimb, celulele canceroase, deşi au un ADN cu multe anomalii, nu se autodistrug, ci dimpotrivă, continuă să prolifereze.

Cheia procesului ar fi o proteină numită p53, care declanşează procesul de autodistrugere. Dar celulele canceroase reuşesc să dezactiveze proteina p53, fie direct, printr-o mutaţie a genei care codifică sinteza proteinei respective, fie indirect, ataşând proteina p53 de o altă proteină celulară (numită MDM2) care îi blochează acţiunea.

Visul cercetătorilor în domeniul cancerului este să „reanimeze” proteina p53 în celule canceroase, astfel încât acestea să moară.

Până acum, nu s-a reuşit reactivarea proteinei p53 dezactivată pe calea directă, prin mutaţii. Însă cam jumătate dintre cancere au la bază celălalat mecanism de inactivare a p53 – leagrea ei de proteina MDM2, care o blochează. Aşa că oamenii de ştiinţă au hotărât să încerce să atace tumorile folosind acest aspect al biochimiei cancerului.

Când MDM2 se leagă de proteina p53, aceasta din urmă nu mai poate funcţiona normal. Cercetătorii au avut ideea de a interveni cu ajutorul unei alte moelcule, care să se interpună între cele două proteine şi să le despartă.

Problema este că ambele molecule, MDM2 şi p53, sunt foarte mari şi se ataşează foarte strâns una de alta. În schimb, moleculele de substanţe medicamentoase sunt, în general, mici, deci este greu ca ele să despartă două molecule mari de proteine.

În 1996, cercetătorii de la Roche au observat că există, între cele două molecule mari, MDM2 şi p53, un mic buzunar în care s-ar putea strecura o moleculă mică. A fost nevoie de 6 ani de cercetăări pentru a reuşi aşa ceva, cu o moleculă pe are au numit-o Nutlin. Din păcate, însă, această substanţă nu poate fi folosită ca medicament, deoarece nu se absoarbe în corp.

Dar companiile farmaceutice au perseverat, testând mii de molecule pentru a găsi unele capabile să redea funcţia proteinei p53.

În 2009, cercetătorii de la Sanofi au găsit un compus promiţător care, testat pe şoareci cu sarcom, ducea, în unele cazuri, la dispariţia tumorii după o singură injectare.

Roche a fost prima companie care a testat pe pacienţi un medicament menit să redea funcţia proteinei p53. urmărind să afle cât de sigură este administrarea lui. Deşi studiul avea în vedere doar aspectul siguranţei, au existat şi rezultate care indicau că medicamentul ar fi eficace. Vor urma studii specializate la scară mică asupra eficacităţii care, dacă sunt încununate de succes, vor fi urmate de studii clinice care vor implica mai multe tipuri de cancere.

Mai recent, compania Merck şi-a început propriul studiu pentru a determina doza sigură pentru administare a  unei substanţe descoperite de cercetătorii săi. Studiul implică pacienţi cu leucemie mielogenă, un tip de cancer în care aproape întotdeauna proteina p53 este blocată prin legarea ei de MDM2. Odată găsită doza optimă, compania plănuieşte să testeze medicamentul pe 15-30 de pacienţi pentru a-i cerceta eficacitatea.

Sanofi va testa medicamentul său, la început, pe pacienţi cu un anumit tip de cancer – liposarcom, un cancer rar, aproximativ 2000 de cazuri anual – urmând ca, în caz de succes, să treacă, la fel ca şi celelalte companii, la studii mai mari, care vor implica tipuri diferite de cancer.

Sursa: The New York Times