De ce ne încărunţeşte părul? Misterul a fost descifrat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pentru a înţelege de ce încărunţeşte părul, trebuie mai întâi să înţelegem motivul pentru care părul creşte şi are culoarea sa obişnuită.

Culoarea părului unei persoane este dat de pigmenţi cunoscuţi sub numele de melanină. Aceşti pigmenţi, ce sunt compuşi din doi aminoacizi (tirosină şi fenilanină), sunt produşi de un grup specializat de celule denumite melanocite. Procesul poartă numele de melanogeneză.

Melanocitele se găsesc în întregul nostru corp, iar melanina produsă de acestea este motivul pentru care pielea, părul şi ochii noştri au culoarea de acum. Melanocitele responsabile de culoarea părului nostru se găsesc în bulbul foliculului de păr.

Deşi culoarea părului şi a pielii variază foarte mult, există doar două tipuri principale de melanină – eumelanină, ce produce culorile maroniu închis şi negru, şi feomelanină, ce produce părul roşcat şi blond. Modul în care aceste celule se combină stabileşte culoarea părului nostru.

Oamenii de ştiinţă nu înţeleg încă pe deplin motivele pentru care melanocitele se combină în modul în care o fac, pentru a da culoarea părului caracteristică fiecărui individ. Un lucru cunoscut, însă, este faptul că există în mod cert factori genetici implicaţi în acest proces. Cercetătorii au identificat o genă resposabilă pentru părul roşcat, MC1R, aceeaşi genă fiind responsabilă pentru pigmenţii roşii întâlniţi la alte specii, precum vacile.

După ce combinaţia specifică de melanină a fost produsă, aceste granule sunt transferate la keratinocitele adiacente, aflate tot în bulbii foliculilor de păr. Keratinocitele produc keratină,  proteina din celulele moarte ce formează părul nostru. După ce o keratinocită moare, ea păstrează melanina ce stabileşte culoarea părului.

Părul cărunt este rezultatul unei cantităţi mai mici de melanină în keratină. Cu cât mai puţină melanină există în keratină, cu atât părul este mai cărunt. Părul alb nu are deloc melanină.

Există o serie de procese prin care părul nostru poate deveni cărunt. Cel mai cunoscut este încărunţirea naturală ce are loc pe măsură ce îmbătrânim.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, melanocitele noastre devin inactive, deşi continuă să fie prezente. Cu cât suntem mai bătrâni, cu atât avem mai puţine melanocite. Rezultatul este din ce în ce mai puţină melanină, până când nu mai există deloc. Astfel, părul ni se încărunţeşte, la vârste foarte înaintate devenind de-a dreptul alb.

În februarie 2005, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Harvard au propus o nouă teorie pentru a explica de ce numărul melanocitelor scade pe măsură ce îmbătrânim. Motivul descoperit de cercetători consta în probleme ale celulelor stem care urmau să se transforme în melanocite. Aceste celule stem nu mai produceau suficiente melanocite pentru a ne permite să ne păstrăm culoarea părului.

În 2009, oamenii de ştiinţă din Europa au descoperit un alt factor care contribuie la încărunţirea părului. Cercetătorii au descoperit că foliculii de păr produc peroxid de hidrogen în cantităţi mici. Expunerea părului la peroxid de hidrogen duce la albirea acestuia. În mod normal, această cantitate mică de peroxid de hidrogen este descompusă de o enzimă cunoscută sub numele de catalază. Pe măsură ce îmbătrânim, producţia de catalază se reduce. Din acest motiv, peroxidul de hidrogen se acumulează, blocând producţia de melanină.

Numeroşi alţi factori pot contribui la încărunţirea părului. Printre aceştia se numără: defectele genetice, producţia anormală de hormoni – în cazul stresului cronic sau subit, distribuţia anormală de melanină în corp şi factorii de mediu (precum toxinele sau substanţele poluante). Cercetătorii nu au identificat încă mecanismul prin care aceşti factori duc la încărunţirea părului.

De ce provoacă stresul încărunţirea părului? Răspunsul la această întrebare pare să fi fost descoperit în 2011 de Robert Lefkowitz, cel ce avea să fie laureatul Premiului Nobel pentru Chimie în 2012. Lefkowitz a condus un grup de cercetători ce a descoperit că stresul provoacă eliberarea unui număr de neurotransmiţători care joacă un rol important în reacţia ”luptă sau fugi”. În mod normal, aceşti neurotransmiţători sunt eliberaţi pentru o perioadă scurtă, având efecte benefice (de exemplu, permiţându-ne să evităm un automobil ce se îndreaptă spre noi). Producţia pe termen lung a acestor neurotransmiţători, însă, poate provoca daune ADN-ului. Cercetătorii conduşi de Lefkowitz au arătat că aceste daune stimulează îmbătrânirea, creşterea tumorilor, pierderea sarcinilor, probleme psihiatrice şi încărunţirea părului.

Viteza cu care un om va încărunţi variază foarte mult, în funcţie de numeroşi factori, printre care predispoziţiile genetice, expunerea la substanţe chimice şi nivelul de stres cronic înregistrat de-a lungul vieţii. În cazul celor de rasă albă, se estimează că 50% dintre persoane vor fi încărunţit în proporţie de 50% până la vârsta de 50 de ani.

Sursa: Business Insider