Cum au fost construite piramidele din Egipt? Cercetătorii au descifrat noi detalii

Acum, cercetătorii au descoperit cum au fost hrăniţi miile de muncitori care au realizat piramidele egiptene. Oamenii de ştiinţă au descoperit rămăşiţele unei operaţiuni de catering masive în oraşul în care locuiau muncitorii, la o mică distanţă de piramide.

Oraşul muncitorilor se găseşte la aproximativ 400 de metri la sud de Sfinx, aici locuind oamenii care au contruit piramida faraonului Menkaure, cea de-a treia şi ultima piramidă de pe platoul Giza.

• O analiză a confirmat că postul intermitent nu este mai eficient decât alte diete pentru pierderea…
• Europenii trec la mașini electrice din cauza creșterii prețului la combustibili

Situl este cunoscut şi sub numele său din limba arabă, Heit el-Ghurab, fiind supranumit şi „Oraşul Pierdut al Constructorilor de Piramide”.

Până acum, cercetătorii au descoperit un cimitir în apropiere în care se găsesc trupurile constructorilor, o îngrăditură aflată în sudul oraşului în care erau ţinute şi sacrificate animalele şi numeroase oase de animale.

Pe baza oaselor descoperite, a datelor nutriţionale şi a altor descoperiri din acest sit, arheologii estimează că în fiecare zi erau sacrificate aproximativ 1800 de kilograme de carne de la vaci, oi şi capre pentru a hrăni constructorii.

Această dietă bogată în carne, alături de serviciile medicale disponibile (scheletele unor muncitori conţin oase vindecate), ar fi reprezentat un motiv în plus prin care egiptenii erau atraşi să muncească la piramide.

„Oamenii erau îngrijiţi, erau bine hrăniţi atunci când munceau, astfel erau multe lucruri atrăgătoare la acest loc de muncă”, a explicat Richard Redding, cercetător în cadrul Ancient Egypt Research Associates (AERA), grupul care excavează şi studiază acest oraş al muncitorilor de mai bine de 25 de ani.

„Cel mai probabil, cei ce munceau la piramide aveau parte de o dietă mult mai bună decât ce aveau la ei în sate”, a explicat Redding.

În oraşul muncitorilor, ce a fost locuit pentru aproximativ 35 de ani, cercetătorii au descoperit numeroase oase de animale. Deşi cercetătorii nu sunt încă siguri de numărul total al oaselor, Redding estimează că au fost identificate aproximativ 25.000 de oi şi capre, 8.000 de vite şi 1.000 de oase de porc.

Aproximativ 10.000 de muncitori au ajutat la construirea piramidei Menkaure, estimează specialiştii AERA, la care se adaugă o forţă de muncă mai redusă ce era prezentă de-a lungul anului pentru a pregăti pietrele şi pentru a completa pregătirile şi măsurătorile necesare. Această forţă de muncă redusă ar fi depus un efort mai mare timp de câteva luni, în fiecare an, începând cu luna iulie. „Timp de patru-cinci luni în fiecare an aduceau o forţă de muncă mare pentru a muta blocurile de piatră, iar aceşti muncitori nu făceau nimic altceva decât să mute pietrele”, a explicat Redding.

Evident, construirea unei piramide este o muncă extrem de dificilă. Muncitorii aveau nevoie de cel puţin 45-50 de grame de proteine în fiecare zi, explică Redding. Jumătate din această cantitate de proteină ar fi fost obţinută din peşte, fasole, linte şi alte surse vegetariene, iar cealaltă jumătate ar fi fost obţinută din oi, capre şi vaci, estimează specialistul. Cel mai probabil, laptele şi brânza nu erau folosite ca sursă de proteină din cauza problemelor de transport şi deoarece în acea vreme vacile produceau puţin lapte.

Combinând aceste necesităţi cu numărul de oase descoperite, Redding a stabilit că aproximativ 11 vaci şi 37 de oi sau capre erau consumate în fiecare zi. Pe lângă acestea, muncitorii mai erau hrăniţi cu grâne, bere şi alte produse alimentare.

Pentru a menţine acest ritm, egiptenii ar fi avut nevoie de o turmă de 21.900 de vite şi 55.000 de oi şi capre doar pentru muncitorii de pe platoul Giza, estimează Redding.

Animalele acestea ar fi avut nevoie de aproximativ 401 kilometri pătraţi de păşune. Dacă adăugăm şi teritoriul necesar pentru aşezările în care stăteau păstorii şi alte terenuri necesar, numărul creşte la aproximativ 1.205 kilometri pătraţi, o zonă similară celei ocupate astăzi de oraşul Los Angeles. Chiar şi aşa, o astfel de suprafaţă ar fi ocupat doar 5% din totalul întinderii deltei Nilului.

Aceste animale aveau nevoie şi de păstori – aproximativ un păstor la fiecare şase vite şi un cioban la fiecare 50 de oi sau capre. În total, numărul estimat al păstorilor este de 3,650, iar atunci când sunt luate în calcul şi familiile acestora numărul se ridică la 18.980, aproximativ 2% din populaţia Egiptului în acea perioadă.

Aceste turme ar fi fost răspândite în satele din delta Nilului, fiind ulterior aduse în oraşul muncitorilor din Giza pentru a fi sacrificate şi gătite. La finalul vieţii lor, animalele ar fi fost ţinute în partea de sud a oraşului, unde cercetătorii au descoperit recent o îngrăditură. Aceasta cuprinde şi două zone de sacrificare, fiind descoperită sub un teren modern de fotbal.

Studiul a relevat detalii interesante despre viaţa în oraşul muncitorilor care au ridicat piramidele. De exemplu, şefii acestora mâncau cea mai mare parte a vitelor, iar cei ce locuiau în cartierul muncitorilor mâncau mai ales oaie şi capră.

Redding afirmă că nu este surprinzător faptul că şefii preferau să mănânce vită, dat fiind că era carnea cea mai de preţ în Egiptul antic. „Desigur, vita este o carne cu un statut înalt”, spune Redding, subliniind că apare mult mai frecvent în scenele din morminte decât carnea de oaie sau de capră. De asemenea, în scenele imortalizate în morminte nu apare niciodată carnea de porc.

Aşezare situată imediat la est de oraşul muncitorilor prezintă o planificare mult mai puţin strictă decât oraşul constructorilor, iar rămăşiţele descoperite aici sugerează că locuitorii din această aşezare consumau un număr mare de porci. De asemenea, dovezile descoperite de cercetători sugerează că persoanele din acest oraş situat la est desfăşurau acţiuni de comerţ cu muncitorii pentru a obţine fragmente de colţ de hipopotam.

Aceste descoperiri sugerează că locuitorii din aşezarea estică nu erau direct implicaţi în construirea piramidelor, având mai degrabă o relaţie specială cu muncitorii care au ridicat aceste uriaşe monumente.

„Cei din est nu primeau mâncare în fiecare zi, la fel ca persoanele din oraşul muncitorilor. Este o aşezare urbană tipică agricultorilor, fiind cel mai probabil o relaţie simbiotică între cele două oraşe”, explică Redding.

Cercetătorii afirmă că descoperirile sugerează că nu toţi muncitorii locuiau în oraşul muncitorilor, fiind posibil ca unii constructori să fi campat chiar lângă piramide.

„Ce credem noi – şi o să publicăm în scurt timp descoperirile noastre – este că în oraşul muncitorilor locuiau constructorii cu abilităţi dezvoltate, iar muncitorii temporari erau cazaţi în tabere temporare situate lângă piramide”, spune Redding.

„Cel mai probabil aceşti muncitori nu aveau nevoie de multe facilităţi. Cel mai mult aveau nevoie de umbră – nu aveau nevoie de o sursă de căldură, pentru că nu erau acolo iarna”, spune Redding.

Cercetătorii planifică acum să studieze rămăşiţele din oraşele muncitorilor care au lucrat la piramidele Khufu şi Kahfre, ceilalţi doi faraoni care şi-au construit piramide pe platoul Giza. Redding se aşteaptă ca noile săpături să înceapă într-un an sau doi.

Sursa: LiveScience