Ce poţi să faci ca să te concentrezi mai bine la îndeplinirea unei sarcini? Un nou studiu oferă răspunsul

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În schimb, muzica disonantă are efectul contrariu, arată cercetarea realizată de Nobuo Masataka de la Universitatea Kyoto din Japonia şi de Leonard Perlovsky de la Universitatea Harvard. Rezultatele acestui studiu sugerează că muzica, artă despre care mulţi cercetători cred că este un produs secundar al evoluţiei, a jucat de fapt un rol activ în dezvoltarea oamenilor.

Cercetarea publicată în jurnalul Scientific Reports descrie un experiment în care cercetătorii au apelat la 25 de băieţi (în vârstă de 8 sau 9 ani) şi la 25 de persoane înaintate în vârstă (ce aveau între 65 şi 75 de ani). Toţi participanţii la studiu au realizat o variantă modificată a testului Stroop, în care un cuvânt ce descrie o culoare este scris cu o culoare diferită (de exemplu, cuvântul „roşu” este scris cu litere verzi). Pe măsură ce o serie de cuvinte era afişată pe ecranul unui computer, participanţilor li s-a cerut să spună cât pot de repede cu ce culoare sunt scrise literele, ignorând culoarea descrisă de cuvânt.

• Cine l-a detronat pe „regele muzicii pop” Michael Jackson din Topul Billboard Hot 100?
• Un schelet de Tyrannosaurus rex vechi de 67 de milioane de ani, scos la licitație

Participanţii au efectuat testul de trei ori: o dată când în fundal se auzea un minuet compus de Mozart, altă dată când ascultau o variantă modificată a fragmentului muzical ce conţinea numeroase pauze disonante şi în cel de-al treilea caz, în linişte.

Rezultatele erau la fel şi în cazul copiilor, şi în cel al persoanelor în vârstă. Timpii de reacţie erau semnificativ mai rapizi atunci când ascultau Mozart faţă de atunci când rezolvau sarcina în tăcere, iar numărul greşelilor erau totodată mai mici atunci când minuetul lui Mozart se auzea în fundal. În schimb, atunci când se auzea fragmentul de muzică disonantă, timpii de reacţie erau mai lenţi, iar rata greşelilor mult mai mare.

Această cercetare i-a făcut pe Masataka şi Perlovsky să concluzioneaze că muzica consonantă – adică muzica ce produce o senzaţie plăcută de stabilitate şi întregime – ar putea avea „o funcţie cognitivă importantă: eliminarea interferenţelor cognitive”.

Cercetătorii argumentează că această valoare concretă explică de ce oamenii au evoluat treptat astfel încât să prefere muzica consonantă în dauna celei disonante. Cu toate acestea, cercetătorii afirmă că şi muzica disonantă are anumite beneficii, printre care este posibil să se numere acceptarea situaţiilor dificile precum moartea unei persoane apropiate.

Noua cercetare augmentează un studiu realizat anul trecut de aceeaşi echipă de cercetători în care se arată că muzica lui Mozart ne ajută să gestionăm disonanţa cognitivă – acel disconfort pe care îl simţim atunci când realizăm că două credinţe la care aderăm se contrazic. Împreună, cele două studii sugerează că muzică ne ajută să vedem o situaţie complexă şi confuză într-un mod mai clar, ajutându-ne să o gestionăm mai eficient, o ablitatea care „facilitează evoluţia umană”, scriu Masataka şi Perlovsky.

„Muzica a evoluat pentru a ne ajuta să depăşim stresul ce apare atunci când avem cogniţii contradictorii, astfel încât să nu eliminăm cunoştinţele, ci să le acumulăm, permiţând astfel evoluţia culturii umane”, concluzionează cei doi cercetători.

Sursa: Pacific Standard