Invadatorul asiatic: un mamifer venit din Orient a ocupat, în câteva decenii, întrega Europă

Câinele enot (Nyctereutes procyonoides) este o specie primitivă de canid (din aceeaşi familie cu câinii, lupii, şacalii, vulpile), originară din estul Asiei, dar care a avut un destin remarcabil, extinzându-şi arealul până în ţările scandinave.

În Japonia, câinele enot este numit tanuki, este asociat cu un animal mitologic din folclorul japonez şi este adesea reprezentat în sculpturi, înfăţişat cu testicule foarte mari – un simbol al norocului.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

În prima jumătate a secolului XX, a fost introdus în partea europeană a fostei URSS, ca să fie vânat pentru blana sa. Găsind condiţii prielnice de viaţă, s-a răspândit mai departe spre vest. În România s-a aclimatizat cel mai bine în Delta Dunării. 

În momentul de faţă, există populaţii stabile în centrul şi estul Europei, iar expansiunea speciei continuă spre nord şi vest; deja au fost observate câteva exemplare în Franţa şi în Finlanda.

Secretul succesului acestei specii constă în faptul că este foarte adaptabilă, putându-se acomoda în diferite medii de viaţă, cu diferite posibilităţi de hrănire. Alimentaţia cîinilor enot este foarte variată: nevertebrate, broaşte, ouă şi pui de păsări. În Europa, se caţără chiar în copaci, pentru a prinde insecte, în timp ce în Japonia mănâncă şi gunoaie. O altă trăsătură care le explică răspândirea spectaculoasă este faptul că exemplarele tinere pot călători zeci de kilometri în căutarea unui teritoriu propriu, pe care să se stabilească pentru a-şi întemeia o familie.

De asemenea, rezistă bine la frig, pot trăi mult timp cu hrană puţină şi uneori, când condiţiile sunt foarte grele, pot hiberna.

Aşa se explică faptul că, într-un timp relativ scurt, s-au răspândit pe arii atât de extinse. Acum 20.000 de ani, în timpul ultimei glaciaţiuni, câinii enot trăiau doar pe o arie restrânsă din estul Asiei; azi, pot fi întâlniţi în cea mai mare parte a Eurasiei.

Un grup de cercetători de la Universitatea Naţională din Seul, Coreea de Sud, a studiat fenomenul răspândirii acestei specii, colectând 147 de exemplare din Rusia, Coreea, China, Vietnam şi Japonia şi analizându-le ADN-ul.

Rezultatele au arătat că populaţiile asiatice de câini enot se împart în două grupuri distincte: cele din Japonia se deosebesc de cele din Asia continentală. Aceste rezultate sugerează că specia a supravieţuit ultimei glaciaţiuni refugiindu-se în Japonia şi Coreea, iar cele două gruprui par să fi trăit izolate unul de celălalt.

Genomul mai prezintă şi semnele unei expansiuni recente a speciei, ce sugerează că populaţia s-a restrâns, la un moment dat, ajungând la un efectiv scăzut, după care a „explodat”, multiplicându-se rapid. Se pare că, odată glaciaţiunea încheiată, când calotele de gheaţă au început să se retragă, câinele enot a prosperat şi s-a răspândit în tot estul Asiei. Dacă ar fi fost lăsat în pace, ar fi ajuns, în prezent, în Asia centrală, însă datorită intervenţiei umane din partea fostei URSS, a ajuns până în centrul Europei şi este în drum spre marginea occidentală a continentului eurasiatic.

Iar întrucât clima se încălzeşte şi gheţarii se tot retrag, este de aşteptat ca această specie să colonizeze rapid noi şi noi teritorii.

Sursa: New Scientist