Cel mai important studiu efectuat pe tema fericirii: corpul uman dezvăluie ce ne trebuie pentru a fi cu adevărat împliniţi!

Oamenii de ştiinţă au descoperit o legătură puternică între a trăi cu sentimentul că există viaţa are un scop şi un sistem imunitar puternic. În schimb, forme mai superficiale de fericire, precum „auto-satisfacerea simplă”, produc rezultatul opus, slăbind sistemul imunitar.

Un nou studiu arată că aceste două tipuri de bază ale fericirii – fericirea eudaimonică şi fericirea hedonică – produc schimbări interne ce „prezintă un contrast extraordinar la nivelul fiziologiei moleculare”. Cercetarea a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Cercetătorii conduşi de psihologul Barbara Fredrickson de la Universitatea North Carolina-Chapel Hill şi de Steven Cole, profesor de medicină la Universitatea California-Los Angeles, au măsurat activitatea câtorva gene ce joacă un rol cheie în controlul sistemului imunitar. Oamenii de ştiinţă au folosit mostrele de sânge colectate de la 84 de persoane, toţi adulţi sănătoşi recrutaţi din regiunile Durham şi Orange County din statul american Carolina de Nord.

Participanţii au dezvălui nivelul şi tipul de fericire cu ajutorul unui chestionar ce conţinea mai multe întrebări. Mai exact, participanţii au spus decât ori s-au simţit în cursul săptămânii trecute (a) fericiţi, (b) satisfăcuţi, (c) că viaţa lor are o direcţie, (d) că au ceva de contribuit către societate şi (e) că sunt provocaţi „să se dezvolte şi să devină o persoană mai bună”. De asemenea, voluntarii au răspuns la întrebări despre sănătatea lor şi au dezvăluit dacă suferă de vreunul din simptomele depresiei.

Oamenii de ştinţă au descoperit numeroase asemănări între cele două tipuri de fericire. Sondajele arătau că „persoanele fericite prezentau o relaţie inversă cu simptomele depresiei”. În mod surprinzător, însă, cele două tipuri de fericire produceau „rezultate extrem de diferite” la nivel genetic.

În mod surprinzător, fericirea hedonică era asociată unui nivel mai ridicat de activitate genetică a sistemului imunitar ce se întâlneşte, de regulă, în timpul perioadelor prelungite de stres – activitate care poate creşte nivelul de inflamaţie şi care poate scădea reacţia antivirală. În schimb, fericirea eudaimonică era asociată unui nivel mai scăzut al aceste activităţi genetice nedorite.

Ar putea acel sentiment de auto-satisfacţie să fie, în mod inevitabil (dar inconştient), acompaniat de temerea că această satisfacţie nu va fi una de durată, ceea ce produce o reacţie de stres la nivel genetic? Dacă da, această cercetare sugerează că atunci când viaţa are un ţel şi un înţeles această reacţie adversă nu se produce.

Cercetătorii subliniază că cele două tipuri de fericire împărtăşesc, de multe ori, aceeaşi sursă (cum ar fi relaţiile sociale puternice) şi se pot întări unul pe celălalt. Cu toate acestea, „persoanele pentru care o formă de fericire este mult mai puternică decât cealaltă, efortul de a obţine un sens ar putea avea efecte mai favorabile asupra sănătăţii decât eforturile de a obţine o fericire personală”, concluzionează oamenii de ştiinţă.

Autorii studiului mai adaugă că aceste rezultate sugerează că „există potenţialul unei metode obiective prin care să abordăm filozofia morală, bazată pe sănătate şi pe biologia oamenilor”. Aşadar, ne putem simţi grozav atunci când ni se îndeplinesc nevoile imediate, însă genele noastre par să ne transmită că avem nevoie de ceva mai mult pentru a obţine un nivel optim al sănătăţii: de sentimentul că viaţa noastră are un ţel.

Sursa: PS Mag