Manipularea altora este un lucru rău? În evoluţie, lucrurile sunt altfel decât par

În biologia evolutivă, manipularea survine atunci când un individ – manipulatorul – reuşeşte să modifice comportamentul unui alt individ într-un mod care să fie util manipulatorului şi dăunător celui manipulat.

Iar manipularea nu se întâlneşte numai la oameni, ci şi la nivel celular (de exemplu între celulele care compun un organism pluricelular) sau la paraziţi, care pot să modifice comportamentul şi chiar înfăţişarea gazdelor lor, spre folosul parazitului.

• VIDEO: Un robot umanoid prezentat în China a executat un dans tradițional cu sabie
• Cele 6 obiceiuri care susțin sănătatea inimii

De exemplu, viermele parazit  Myrmeconema neotropicum, care parazitează furnicile Cephalotes atratus din  America Centrală şi de Sud, duce chiar la modificarea aspectului gazdei sale: furnicile infestate capătă un abdomen umflat, de culoare roşie, care imită aspectul unui mic fruct. Păsările, induse în eroare, consumă aceste furnici care seamănă cu nişte bobiţe de fructe, eliminând apoi viermele în excremente; acestea sunt colectate de furnici pentru a-şi hrăni larvele  şi, astfel, ciclul se reia.

Credit foto: Steve Yanoviak

Într-un studiu apărut în jurnalul American Naturalist, cercetătorii au dezvoltat un model matematic al evoluţiei comportamentului manupulat şi l-au aplicat manipulării materne în cazul aşa-numitelor organisme eusociale, precum furnici, viespi şi albine, care formează colonii în care există o regina (matca) fertilă şi lucrătoare sterile. 

În acest model, matca produce două rânduri de urmaşi şi apoi manipulează primul set de urmaşi pentru a rămâne în cuibul matern şi a ajuta la creşterea celui de-al doilea rând de progenitură. Mamele pot face acest lucru intervenind, într-un anume fel, în dezvoltarea progeniturii, de exemplu printr-o alimentaţie mai puţin nutritivă  sau comportament agresiv. Indivizii supuşi unor astfel de încercări de manipulare pot să cedeze şi să rămână în cuib, ajutând la creşterea celei de-a doua generaţii de pui, sau pot să reziste manipulării şi să părăsească cuibul. 

Cercetătorii au arătat că, adesea, progenitura nu dezvoltă o rezistenţă la manipulare, în cazul în care costurile acesteia – în  termeni biologici – sunt prea mari. Astfel, ajutorul dat la creşterea celorlaţi pui este cumva „forţat”, prin comportamentul manipulator al mamei, totuşi rămâne un ajutor, un comportament util celorlalţi.

Sursa: Science Daily