Faptul că marile orașe sunt extrem de aglomerate nu este o noutate. Paradoxul este că, deși orașele sunt mai conectate ca oricând, tot mai mulți oameni spun că se simt singuri.
Studiile din ultimii ani arată că faptul că oamenii trăiesc unii lângă alții nu înseamnă automat că se simt mai puțin singuri.
Poți fi înconjurat permanent de colegi și vecini sau implicat constant în conversații online și totuși să ai senzația că nu ai relații reale sau oameni pe care te poți baza. Această contradicție i-a făcut pe sociologi și psihologi să studieze mai atent ceea ce astăzi este numit tot mai des „singurătate urbană”.
În comunitățile mici, oamenii ajung să se întâlnească frecvent cu aceleași persoane: vecini, comercianți, colegi sau membri ai familiei. În timp, oamenii ajung să se cunoască și să se recunoască mai ușor, iar acest lucru creează sentimentul că faci parte dintr-o comunitate. În marile orașe, oamenii interacționează cu mult mai multe persoane, însă contactele sunt adesea superficiale și trecătoare. Mulți își schimbă mai des locul de muncă, cartierul în care locuiesc sau cercul social, iar acest lucru poate face mai dificilă construirea unor legături stabile.
În plus, viața urbană îi expune constant pe oameni la comparație socială, de la carieră și venituri până la stilul de viață, relații sau imagine personală. Rețelele sociale nu fac decât să amplifice această presiune, iar unii ajung să simtă că trebuie să pară permanent ocupați, adaptați și de succes, chiar și atunci când se simt obosiți sau izolați.
Cercetările din neuroștiință arată că singurătatea nu afectează doar starea emoțională, ci poate avea efecte și asupra organismului. Mai multe studii sugerează că izolarea socială prelungită poate influența mecanisme legate de stres, anxietate și felul în care oamenii interpretează reacțiile celorlalți.
Unele experimente au arătat că persoanele care se simt singure devin mai atente la semnele de respingere sau excludere socială. Astfel, anumite gesturi sau reacții ale celorlalți pot fi percepute mai ușor ca distante sau ostile. În timp, acest lucru poate accentua izolarea. Oamenii devin mai anxioși în relații, iar anxietatea îi poate face să evite și mai mult apropierea de ceilalți.
Deși tehnologia a făcut comunicarea mai rapidă și mai ușoară decât a fost vreodată, multe persoane spun că se simt singure chiar și atunci când vorbesc constant cu ceilalți, online. Mesajele scurte, reacțiile de pe rețelele sociale sau conversațiile purtate în grabă pot crea impresia de conectare permanentă, fără să ofere însă apropierea pe care o aduce o relație reală. Poți schimba zeci de mesaje într-o zi și totuși să simți că nu ai cu cine vorbi cu adevărat despre ce te apasă. Pentru multe persoane, apropierea emoțională valorează mai mult decât numărul conversațiilor zilnice.
În ultimii ani, mai multe studii au asociat izolarea socială prelungită cu un risc mai mare de depresie, anxietate, tulburări de somn și probleme cardiovasculare. Organizația Mondială a Sănătății și alte instituții internaționale au început să trateze singurătatea ca pe o problemă importantă de sănătate publică, mai ales în marile orașe și în rândul vârstnicilor.
Cercetătorii atrag atenția că a sta singur și a te simți singur nu sunt același lucru. Există persoane care au nevoie de perioade de liniște și izolare pe care le percep ca relaxante sau necesare pentru echilibrul lor emoțional. Singurătatea devine însă apăsătoare atunci când izolarea nu mai este o alegere și începe să fie asociată cu sentimentul de deconectare, tristețe sau lipsă de sprijin emoțional.
Oamenii nu se simt mai puțin singuri doar pentru că vorbesc cu multe persoane. Pentru mulți, diferența o fac relațiile apropiate și constante, relațiile în care există încredere, vecinii cu care schimbă câteva vorbe aproape zilnic sau grupurile în care simt că sunt acceptați. Contactele numeroase, dar superficiale, oferă rareori același sentiment de apropiere. Tocmai de aceea, cineva poate fi permanent înconjurat de oameni și totuși să simtă că nu aparține cu adevărat niciunui loc sau grup.
Deși relațiile apropiate se construiesc mai greu în ritmul accelerat al vieții urbane, există câteva obiceiuri simple care pot ajuta. Conversațiile regulate cu oameni apropiați, activitățile desfășurate în grup, voluntariatul sau timpul petrecut offline cu prietenii și familia pot reduce sentimentul de izolare. La fel de importantă este și calitatea relațiilor. Pentru mulți oameni, câteva legături stabile și sincere au un efect mai puternic asupra stării emoționale decât zeci de interacțiuni superficiale.
Marile orașe oferă oportunități, diversitate și libertate, dar pot crea și senzația că oamenii trăiesc unii lângă alții fără să se cunoască cu adevărat.
Din acest motiv, numeroși cercetători cred că una dintre marile probleme ale vieții urbane nu este lipsa contactului dintre oameni, ci lipsa relațiilor apropiate și stabile.
Unele studii au arătat că singurătatea activează în creier regiuni asociate cu stresul și percepția amenințărilor sociale, motiv pentru care izolarea prelungită poate afecta nu doar starea emoțională, ci și sănătatea fizică.
Notă editorială: Acest articol este realizat pe baza studiilor și informațiilor publicate în domeniul psihologiei sociale, neuroștiinței și sociologiei urbane. Experiența singurătății diferă de la o persoană la alta și poate fi influențată de factori culturali, emoționali și sociali.
Surse:
https://www.apa.org/monitor/2019/05/ce-corner-isolation
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4386514/
https://www.nature.com/articles/s41598-024-76813-z
De ce unii oameni au nevoie constantă de reasigurare în relații. Ce spune psihologia?
Există mame care nu își iubesc copiii? O explicație psihologică pentru relațiile dificile