Ar trebui să îţi faci probleme dacă ai un copil bâlbâit? Iată ce spun specialiştii!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„Bâlbâiala este destul de des întâlnită în rândul preşcolarilor, dar părinţii pot sta liniştiţi pentru că acest obicei nu este asociat cu rezultate scăzute, cel puţin nu în perioada preşcolară”, a declarat autoarea studiului, Sheena Reilly. 

Oamenii de ştiinţă susţin că frecvenţa bâlbâielii în rândul preşcolarilor (de aproximativ 11 procente) a fost mai mare în acest studiu decât în altele, probabil ca urmare a faptului că cercetarea a început să monitorizeze subiecţii de foarte timpuriu. 

• Țara în care riști să pierzi din pensie dacă pleci mai mult de 6 săptămâni
• Secretul strugurilor dulci: când și cum se taie vița de vie?

Estimările larg acceptate de specialişti susţin că bâlbâiala se întâlneşte la aproximativ 5% dintre copii şi la 1% dintre adulţi. 

În studiu au fost incluşi peste 1.600 de copii din Melbourne, Australia. Mamele acestora au fost cele care au completat chestionare în mod regulat, din momentul în care copiii împliniseră vârsta de 8 luni. De asemenea, copiii au fost testaţi pe o serie de scări care evaluau limbajul şi comportamentul, la vârsta de 4 ani. 

Reilly şi colegii săi i-au rugat pe părinţi să îi contacteze dacă copiii lor încep să se bâlbâie. Apoi, diagnosticarea copiilor a fost realizată de specialişti care se deplasau lunar la domiciliul copiilor pentru a le urmări progresul. 

La vârsta de 4 ani, 181 de copii erau bâlbâiţi. Dintre cei 142 care primeau lunar vizite la domiciliu, după un an, doar 9 reuşiseră să nu se mai bâlbâie. 

Ulterior în urma testelor realizate la vârsta de 4 ani, s-a constatat că, la evaluarea lingvistică, subiecţii bâlbâiţi au obţinut un scor cu 5,5 puncte mai mare decât copiii care nu aveau această problemă. De asemenea, ei au obţinut rezultate cu 2,6 puncte mai mari şi la testele care măsurau inteligenţa nonverbală. 

Mai mult, analizând chestionarele completate de părinţi, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că nici în ceea ce priveşte comportamentul nu există diferenţe între bâlbăiţi şi restul copiilor. 

Cercetătorii susţin că este posibil ca bâlbâiala să îmbunătăţească cumva abilităţile lingvistice ale copiilor sau că pronunţarea neclară să fie tocmai o urmare a dezvoltării lingvistice foarte rapide la unii copii.