Prima pagină D:News

Reputaţie nemeritată: o uriaşă „pasăre a terorii” nu era ceea ce părea a fi

08.30.2013 | ● Vizualizări: 311
În ciuda aspectului ameninţător, păsările Gastornis erau, se pare, vegetariene.      + zoom
Galerie foto (2)

O pasăre preistorică de mari dimensiuni, mult timp considerată un prădător feroce şi inclusă, din acest motiv, într-un grup botezat de paleontologi „păsările terorii”, ar fi fost, în realitate, vegetariană, în ciuda aspectului ei fioros, sugerează un studiu recent.

Multă vreme s-a crezut că păsările din genul Gastornis erau carnivore şi vânau mamifere, cărora le frângeau gâtul cu ajutorul ciocului lor enorm, capabil să muşte cu cu mare forţă.

Păsările avea cca. 2 metri înălţime, cântăreau câteva sute de kilograme, erau nezburătoare şi au trăit în Europa acum 40-55 milioane de ani.  Forme înrudite cu cele europene au exista şi pe actualul teritoriu al SUA. 

Aceste păsări au trăit într-o epocă posterioară dispariţiei dinozaurilor, când mamiferele erau încă în stadii timpurii de evoluţie şi aveau talii relativ mici. Marile păsări Gastornis, cu ciocurile lor enorme, ar fi putut cu uşurinţă să ucidă asemenea mamifere, motiv pentru care paleontologii le considerau prădători aflaţi în vârful piramidei trofice. Cândva. se crede că s-ar fi hrănit chiar cu cai primitivi, care erau de dimensiuni mici, cât o pisică sau un câine. 



Însă un studiu recent realizat de paleontologii de la Universitatea din Bonn, Germania, sub conducerea dr. Thomas Tütken, sugerează că enormele păsări ar fi fost, de fapt, vegetariene.

Cercetări recente dăduseră deja naştere unor dubii cu privire la caracterul prădător al păsărilor Gastornis: studiind urmele fosile de paşi lăsate de păsări de acest tip, cercetătorii din SUA constataseră că urmele nu prezentau amprentele unor gheare puternice şi ascuţite, folosite pentru apucare fermă a prăzii, aşa cum există la păsările de pradă.

De asemenea, dimensiunile mari ale pasărilor şi incapacitatea lor de a se deplasa cu viteză mare i-au făcut pe unii specialişti să creadă că păsările nu ar fi putut prinde mamifere primitive, deşi alţii cred că pasărea folosea tactica apropierii pe furiş de pradă.

Dr Tütken şi colegii săi au folosit o nouă metodă pentru a afla cu ce se hrănea Gastornis: au analizat conţinutul de izotopi de calciu din oasele fosilizate, putând astfel calcula cât din dieta psăsrii era reprezentată de plante şi cât de hrana de origine animală. 

Cercetătorii au analizat izotopii de calciu în cazul unor prădători binecunoscuţi (precum T-Rex), al unor dinozauri erbivori şi al unor mamifere actuale şi au comparat rezultatele cu cele obţinute pentru Gastornis.

Rezultatele au arătat că nivelul diferiţilor izotopi de calciu din oasele „păsării terorii” era similar cu cel întâlnit la mamiferele şi dinozaurii erbivori şi nu cu cel de la speciile carnivore.

Cercetătorii intenţionează să îşi verifice rezultatele analizând în continuare compoziţia izotopilor de calciu din oase fosile de animale erbivore şi carnivore găsite în acelaşi sit paleontologic şi datând din aceeaşi perioadă.

Sursa: Mail Online / Credit foto sus: Thomas Tütken