Unde se află cea mai veche galerie comercială cunoscută?

În străvechiul oraş Argilos din nordul Greciei a fost descoperită o structură denumită stoa – o alee lungă de 40 de metri, mărginită de coloane şi acoperită, adăpostind un şir de prăvălii.

Asemenea construcţii erau obişnuite în oraşele greceşti în perioada elenistică, din secolul al IV-lea până în secolul I î.e.n. În această perioadă, influenţa culturii greceşti s-a extins în multe oraşe de pe trei continente – Europa, Asia şi Africa – unde au apărut astfel de construcţii.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

Aceste stoa funcţionau ca locuri de adunare a cetăţenilor oraşului şi favorizau discuţiile, schimbul de idei, inclusiv între oamenii de ştiinţă şi filosofii vremii, contribuind la dezvoltarea unor importante şcoli de gândire din perioada elenistică, precum şcoala stoică.

Originea acestor stoa greceşti era oarecum confuză, ceea ce face ca descoperirea de la Argilos să fie deosebit de importantă, spune Jacques Perreault, profesor la Universitatea din Montreal, care a coordonat excavaţiie împreună cu Zisis Bonias, arheolog la Ministerul Culturii şi Sportului din Grecia.

Oraşul Argilos datează dinaintea perioadei elenistice. Regiunea fusese locuită de traci, triburi provenite din centrul şi sud-estul Europei, despre care se ştiu puţine lucruri. Grecii au întemeiat oraşul Argilos la mijlocul secolului al VII-lea î.e.n. Zona cuprindea mine bogate în aur şi argint, iar Argilos, cu portul său, era cel mai mare centru de transport, ceea ce a contribuit la înflorirea sa.

Colonada cu prăvălii a fost construită în urmă cu 2.700 de ani, afirmă specialiştii; conţine 7 încăperi care au aceleaşi dimensiuni (5 x 7,5 x 2,5 metri), dar nu sunt identice, fiind construite din diferite materiale şi prin diferite tehnici, sugerând că stăpânii prăvăliilor angajaseră, pentru construirea acestora, diferite echipe de zidari.

Argilos a înflorit până în anul 437 î.e.n., când oraşul vecin Amphipolis a început să propăşească. Situat mai aproape de râul Strymon (în valea căruia se găseau minele de metale preţioase), Amphipolis a început să controleze tot mai mult comerţul din regiune. În secolul următor, s-au dat mereu lupte între traci, spartani, atenieni şi macedoneni pentru controlul asupra oraşului.

În 357 î.e.n., Amphipolis a fost cucerit de Filip al II-lea al Macedoniei (tatăl lui Alexandru cel Mare), care a cerut locuitorilor din Argilos să se mute în Amphipolis, pentru a înclina balanţa demografică în favoarea macedonenilor. Şi, astfel, Argilos a fost părăsit.

Ruinele au rămas nederanjate până în 1992, când arheologii au început excavaţiile. Faptul că a fost abandonat a conservat construcţiile străvechi, deoarece altfel, pe locul acestora, grecii ar fi ridicat mai târziu, în perioada elenistică, monumente măreţe, cu fundaţii adânci, distrugând clădirile mai vechi.

Sursa: Discovery News / Credit foto: Jacques Perreault, Université de Montréal