Un nou studiu arată că urșii din Italia care trăiesc în zone cu numeroase așezări umane au evoluat, devenind mai mici și mai puțin agresivi. Ce anume a condus la scăderea agresivității urșilor?
De-a lungul timpului, oamenii au modelat profund mediile în care trăiesc, afectând drastic ecosistemele și biodiversitatea. Schimbarea habitatelor și exploatarea excesivă se numără printre activitățile umane cu cel mai mare impact asupra faunei sălbatice, ducând adesea la scăderi ale populațiilor și la modificarea presiunilor selective, ceea ce influențează modul în care speciile evoluează.
Ursul brun de Marsica (Ursus arctos marsicanus) reprezintă o populație mică și izolată, prezentă exclusiv în Italia centrală, cu o istorie îndelungată de conviețuire în proximitatea comunităților umane. Cercetările anterioare arată că această populație s-a separat de alți urși bruni europeni în urmă cu 2000-3000 de ani și a rămas complet izolată încă din perioada romană.
„Una dintre principalele cauze ale declinului și izolării a fost probabil defrișarea pădurilor asociată cu extinderea agriculturii și creșterea densității populației umane în Italia centrală”, a declarat autorul principal al studiului, Andrea Benazzo.
În prezent, urșii bruni de Marsica prezintă diferențe fenotipice notabile față de alte populații de urși bruni. Aceștia au corpuri mai mici, trăsături distincte ale capului și feței și un comportament mai puțin agresiv decât urșii bruni din Europa, America de Nord și Asia.
Cercetătorii s-au concentrat asupra schimbărilor evolutive recente generate de activitățile umane asupra acestei populații izolate și aflate în pericol. Ei au realizat un genom de referință de înaltă calitate, la nivel de cromozomi, pentru ursul brun de Marsica și au resecvențiat genomurile complete ale mai multor indivizi. Aceste date au fost comparate cu genomurile unei populații europene mai numeroase din Slovacia, precum și cu genomuri publicate anterior ale urșilor bruni americani, scrie EurekAlert.
Analiza a evidențiat nivelul diversității genomice și a identificat semnale de adaptare specifice acestei populații. Așa cum era de așteptat, urșii bruni de Marsica prezintă o diversitate genetică redusă și un nivel mai ridicat de consangvinizare în comparație cu alte populații.
„Mai interesant însă este faptul că am demonstrat că urșii bruni de Marsica prezintă semnături selective la gene asociate cu o agresivitate redusă”, a adăugat Giulia Fabbri, coautoare a studiului.
Ce anume a condus la scăderea agresivității urșilor? Rezultatele sugerează că selecția variantelor genetice legate de comportament, probabil determinată de eliminarea de către oameni a indivizilor mai agresivi, a dus la apariția unei populații mult mai pașnice. Studiul ilustrează modul în care pătrunderea oamenilor în habitatele naturale a provocat declin demografic și eroziune genomică, crescând riscul de dispariție, dar, în același timp, a favorizat neintenționat evoluția unei relații mai puțin conflictuale între oameni și urși.
„Implicațiile generale ale rezultatelor noastre sunt clare”, a concluzionat Giorgio Bertorelle, un alt cercetător implicat în studiu: „Interacțiunile dintre oameni și fauna sălbatică sunt adesea periculoase pentru supraviețuirea unei specii, dar pot favoriza și evoluția unor trăsături care reduc conflictul. Acest lucru înseamnă că până și populațiile puternic și negativ influențate de activitățile umane pot păstra variante genetice care nu ar trebui diluate, de exemplu prin repopulare”.
Studiul a fost publicat în revista Molecular Biology and Evolution.
Test de cultură generală. Care animal nu uită niciodată?
Test de cultură generală. De ce câinilor le place să ascundă lucruri?
O specie necunoscută a fost descoperită la 4.000 de metri adâncime în ocean
Pinguinii mor de foame pe coasta Africii de Sud. Populațiile au scăzut cu 95% în doar 8 ani!