Ziua în care s-a strigat pentru prima dată „Jos Ceauşescu!”

Oficialităţiile locale au încercat să liniştească lucrurile, însă manifestanţii (în jur de 200) au cerut un document oficial care să ateste faptul că hotărârea judecătorească nu va fi pusă în practică. Ulterior, manifestaţia s-a transformat în una politică, strigându-se pentru prima dată „Jos Ceauşescu!”. Au avut loc ciocniri între forţele de ordine şi manifestanţi.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

„Am revenit şi noi, eu şi un prieten al meu, în Piaţa Maria, pe data de 16 decembrie. Erau peste o sută de oameni, nu ştiu exact câţi, dar continuau să se strângă, pe măsură ce ieşeau de la serviciu. După ora 17.00, László Tökés a ieşit la una dintre ferestre, ne-a mulţumit pentru că suntem acolo, dar ne-a rugat să nu-i facem probleme. După asta, prietenul meu a spus că trebuie să facem mai mult decât să stăm acolo, în stradă. S-a urcat într-un copac din apropiere şi a strigat „Libertate!”, iar noi am repetat, după el: „Libertate! Libertate!”, povesteşte istoricul Adrian Kali.

S-a strigat apoi „Jos Ceauşescu!”, şi alte sloganuri antisistem. „S-a strâns tot mai multă lume. Încet-încet, mulţimea a ajuns în bulevard, ocupând carosabilul”, îşi aminteşte Kali. Tramvaiele care treceau prin acest important nod de transport au fost nevoite să oprească, pe ambele sensuri de mers. Mulţi dintre călători s-au alăturat manifestaţiei, numărul participanţilor la protest ajungând la peste 1500 de oameni. A fost momentul în care, potrivit mărturiilor participanţilor, mişcarea „pro Tökés” s-a transformat într-o mişcare „antisistem” şi „anti-Ceauşescu”.

Unul dintre participanţi, poetul Ion Monoran – decedat în 1993 -, a decuplat captatorii tramvaielor de la reţea, în timp ce, un altul s-a urcat pe bara din faţă a tramvaiului, de unde li s-a adresat oamenilor.

Citeşte aici continuarea şi vezi imagini video!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 16 decembrie:

1775 – S-a născut scriitoarea Jane Austin (romanele „Mândrie şi prejudecată”, „Raţiune şi simţire”) (m. 18 iulie 1817)

1653 – Oliver Cromwell se proclamă „lord protector” al Angliei

1775  – S–a născut scriitoarea Jane Austin (romanele “Mândrie şi prejudecată”, “Raţiune şi simţire”) (m. 18 iulie 1817)

1888 – S-a născut Alexandru Karadjordjevici, rege al Iugoslaviei (1929 – 1934)

1897 – A încetat din viaţă scriitorul Alphonse Daudet (proză: „Scrisori din moara mea”; trilogia umoristică având în centru simpaticul personaj „Tartarin”) (n. 13 mai 1840).

1921 – A încetat din viaţă compozitorul Camille Saint-Saëns („Samson şi Dalila”) (n. 9 octombrie 1835)

1943 – A încetat din viaţă arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti, membru de onoare al Academiei Române, unul dintre promotorii stilului neoromânesc în arhitectură. A proiectat noile clădiri ale Universităţii bucureştene, Muzeul Naţional de Artă – azi Muzeul Ţăranului Român (n. 22 decembrie 1869)

1989 – A încetat din viaţă actriţa Silvana Mangano; alături de Sophia Loren şi Gina Lollobrigida, este una dintre cele trei graţii ale cinematografului italian postbelic (din filmografie: „Moarte la Veneţia”, „Dune”, „Orez amar”) (n. 21 aprilie 1930)

1993  – Senatorii au hotărât, prin lege, ca în fiecare an intervalul 16-22 decembrie, să fie marcat printr-o suită de comemorări şi să fie numit „Săptămîna recunoştinţei” în memoria eroilor Revoluţiei din decembrie 1989.