Cele mai tinere fosile de mamut găsite vreodată s-au dovedit a fi cu totul altceva

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O pereche de vertebre atribuite inițial unui mamut lânos, descoperite în Alaska, a fost datată la aproximativ 2.000 de ani vechime, ceea ce le-ar fi transformat în cele mai tinere fosile de mamut găsite vreodată. Totuși, analize suplimentare au arătat că fosilele nu provin, de fapt, de la un proboscidian, ci vin de la două balene care, într-un mod misterios, au ajuns pe țărm la sute de kilometri de ocean.

Specimenele au fost descoperite la începutul anilor 1950 de către exploratorul și naturalistul german Otto Geist, în apropiere de orașul Fairbanks, situat în interiorul statului american Alaska. Ele i-au fost donate Muzeului Nordului al Universității din Alaska și catalogate drept plăci epifizare de vertebre de mamut.

În 2022, datarea cu radiocarbon a indicat o vechime cuprinsă între 1.900 și 2.700 de ani, un rezultat șocant, având în vedere că dovezile arheologice sugerează că mamuții au dispărut din regiune în urmă cu aproximativ 13.000 de ani.

Cele mai tinere fosile de mamut găsite vreodată nu sunt ceea ce par a fi

„Fosilele de mamut datând din Holocenul târziu, provenite din interiorul Alaskăi, ar fi reprezentat o descoperire uimitoare: cele mai tinere fosile de mamut găsite vreodată. Dacă ar fi fost corecte, aceste rezultate ar fi cu câteva mii de ani mai recente decât cele mai târzii dovezi genetice privind existența mamuților în Beringia de est”, scriu autorii noului studiu.

Sceptici în fața acestor concluzii extraordinare, cercetătorii au decis să verifice identitatea reală a oaselor. Analiza izotopică a relevat niveluri de izotopi de azot mult mai ridicate decât cele specifice animalelor terestre, indicând o dietă caracteristică marilor mamifere marine.

Analizele ADN au confirmat suspiciunile: oasele le aparțineau unei balene Minke nordice și unei balene-japoneze. După șapte decenii de confuzie, „mamuții” și-au pierdut definitiv acest statut.

Dar misterul nu se termină aici

Totuși, misterul nu este complet elucidat. Fairbanks se află la peste 400 de kilometri de cea mai apropiată coastă, iar cercetătorii consideră imposibil ca balenele să fi ajuns acolo înotând pe un curs de apă, deoarece au fost găsite lângă un pârâu mic. De asemenea, este puțin probabil ca oasele să fi fost transportate de prădători sau necrofagi, scrie IFL Science.

O ipoteză este că vânătorii-culegători preistorici ar fi transportat oasele, fie pentru valoarea lor simbolică, fie ca materie primă pentru unelte, o practică atestată în comunitățile de coastă din Alaska, dar nu și în interior. O altă explicație, poate cea mai plauzibilă, este o eroare de catalogare: documentele arată că Otto Geist a donat muzeului și o colecție separată de oase provenite dintr-o zonă de coastă, Norton Bay, iar cele două loturi ar fi putut fi amestecate.

În cele din urmă, autorii recunosc că este posibil să nu aflăm niciodată cum au ajuns aceste rămășițe la Fairbanks.

Studiul a fost publicat în Journal of Quaternary Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Calendarul mayaș avea o metodă precisă de a prezice eclipsele

Mintea Medievală: o redescoperire a gândirii psihologice și a precursorilor psihoterapiei în Evul Mediu

Dovezi pentru o supernovă rară, descoperite într-o poezie din anul 1181

Originile surprinzătoare ale nativilor americani, dezvăluite prin studierea ADN-ului