6 secrete care pot demasca personalitatea unei pisici

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În ciuda faptului că pisicile sunt animale de companie foarte populare, oamenii de ştiinţă abia acum încep să se le înţeleagă comportamentul. Ca urmare a noilor cercetări, acum vă prezentăm 6 secrete legate de personalitatea pisicilor, de la cele cu pedigree, până la cele metis.

6. Ea este propriul ei stăpân

• Cine l-a detronat pe „regele muzicii pop” Michael Jackson din Topul Billboard Hot 100?
• Un schelet de Tyrannosaurus rex vechi de 67 de milioane de ani, scos la licitație

În relaţia om-pisică, ea va fi adevăratul stăpân. Felinele sunt unele dintre puţinele animale care s-au domesticit singure. Pisica domestică a evoluat din strămoşul ei sălbatic numit Felis silvestris lybica, din Orientul Apropiat şi Africa, acum 10.000 – 20.000 de ani. 

Însă, deşi oamenii au început să domesticească câinii şi să formeze rase cu anumite trăsături, precum cei de vânătoare sau cei care păzesc oile, acum 200 de ani victorienii au început să crească pisici de casă. Astfel, pisicile nu au fost niciodată ţinute în cuşti. Asta înseamnă că selecţia naturală şi nu cea artificială a dus la formarea anumitor trăsături de personalitate pe care le vedem azi la pisicile domestice. 

5. Contactul cu oamenii

Nu există nicio diferenţă genetică între pisica de casă şi cea sălbatică ce trăieşte afară şi să hrăneşte singură. Majoritatea pisicilor de casă sunt pisici de pe stradă care au supravieţuit în primele lor 6 luni de viaţă. 

Prin urmare, mare parte din ceea ce o face pe pisică să fie socializată este experienţa ei timpurie cu oamenii. În două studii realizat în anii 1980, cercetătorii de la Universitatea Temple au descoperit că pisicile care intră în contact cu oamenii în primele 3-7 săptămâni au tendinţa de a fi prietenoase şi sociabile. Însă, dacă felina trece de această perioadă, de 7 săptămâni, fără a fi atinsă de oameni, ea va deveni genul de pisici care se ascund sub pat de fiecare dată când vine cineva în vizită. 

4. Puiul lui tata

Într-un studiu din 1995, oamenii de ştiinţă au descoperit că masculul are o influenţă puternică asupra personalităţii puilor săi. În studiu, oamenii de ştiinţă au monitorizat două rânduri de pui de pisică: unii ai căror tată era un motan sociabil şi unii ai căror părinte era un motan distant.

La vârsta de un an, puii motanului prietenos erau mai sociabili şi intraseră în contact cu oamenii, comparativ cu cei care erau urmaşii motanului distant.

O altă cercetare a sugerat că o mamă prietenoasă tinde să crească pisici prietenoase. Însă, din cauză că mamele sunt cele care îşi cresc puii nu este clar dacă ele sunt cele care transmit genetic această trăsătură, sau dacă puii iau acest comportament prin imitare. 

3. Personalităţi specifice rasei?

Până acum, doar câteva studii au analizat personalităţile pisicilor. Într-un studiu descris în „Companion animals and us: exploring the relationships between people and pets”, (Cambridge University Press, 2000), indivizii care aveau în grijă pisici siameze au declarat că acestea sunt mai afectuoase, mai jucăuşe, curioase şi prietenoase cu străinii, comparativ cu pisicile fără pedigree. 

Pe de altă parte, pisicile persane au fost catalogate ca fiind mai prietenoase şi mai afectuoase cu stăpânul, dar şi mai pretenţioase la mâncare şi la curăţenie, comparativ cu pisicile de rând. 

2. Pisica morocănoasă

În ciuda aparenţei lor, pisicile sphinx par a fi cele mai afectuoase. Motivul s-ar putea să fie acela că, în lipsa blănii, ele depind mai multe de oameni pentru a primi căldură. 

În schimb, pisicile cel mai puţin prietenoase sunt cele rezultate în urma încrucişării dintre rase, cunoscute şi sub numele de domestic shorthair.

Pe de altă parte, pisicile de rasă pură s-ar putea să fie mai prietenoase deoarece, în medie, ele petrec mai mult timp cu mamele lor, comparativ cu cele luate de pe stradă şi care au o viaţă grea încă din primele zile. 

1. Iubirea interspecifică

Pisicile sunt animale independente, iar majoritatea pisicilor care au crescut singure tind să prefere să stea în case fără alte pisici. Introducerea unui al doilea animal de casă poate fi un succes la început, dar ulterior se poate transforma într-o greşeală. Totuşi, dacă un pui a fost crescut împreună cu mai mulţi fraţi, aceştia pot rămâne prieteni pe viaţă. 

Pe de altă parte, specialiştii sugerează că dacă pisicile fac cunoştinţă cu alte animale atunci când au între 3 şi 7 săptămâni, atunci ele pot deveni prietene chiar şi cu indivizi din specii diferite. 

Sursa: Live Science