Se sfârşeşte „era antibioticelor”! De ce am ajuns aici şi care sunt consecinţele?

De ce descoperirea antibioticelor a fost un eveniment atât de important pentru medicină?

Antibioticele au reprezentat o descoperire care a adus unele dintre cele mai multe, sau poate chiar la cele mai multe, schimbări în medicină. Cu mulţi ani, chiar secole, înainte de descoperirea antibioticelor ne străduiam să vindecăm infecţiile care, înainte de antibiotice, erau cauze majore ale deceselor. 

• Mici, dar istețe: cum influențează lumea insectele și alte nevertebrate?
• Coreea de Nord sfidează ONU și lansează mai multe rachete balistice

Astfel, odată cu descoperirea acestei noi clase de medicamente, am căpătat peste noapte capacitatea de a avea grijă de oameni şi nu doar de a le oferi un tratament, ci un remediu pentru boli care înainte le-ar fi putut lua vieţile cu uşurinţă. 

Antibioticele sunt cu adevărat medicamente miraculoase şi nu numai că au salvat vieţile a milioane şi milioane de oameni, dar ele au deschis noi frontiere în medicină pe care altfel nu le-am fi putut trece. 

Despre ce frontiere vorbim?

De exemplu, transplantele de organe. Una dintre cauzele majore de deces în cazul pacienţilor care suferă un transplant de organe este infecţia. Fără antibiotice nu am avea capacitatea de a trata niciuna dintre aceste infecţii. 

De asemenea, şi transplantul de celule stem şi de măduvă sau chimioterapia împotriva cancerului ar fi intervenţii imposibil de realizat, deoarece toate aceste terapii slăbesc sistemul imunitar şi ne fac mai predispuşi la infecţii. Acum nu trebuie să ne facem prea multe probleme cu privire la asta deoarece avem antibioticele care ne tratează împotriva infecţiilor. 

Multe dintre terapiile pe care le folosim acum pentru diferite tipuri de artrite, precum cea reumatoidă, slăbesc şi ele sistemul imunitar şi îi fac pe oameni să fie vulnerabili la infecţii. 

Aşa că, da, antibioticele au schimbat modul în care se practică medicina, probabil mai mult ca oricare alt medicament. 

Cum funcţionează rezistenţa la antibiotice şi de ce reprezintă asta o problemă?

Bacteriile, la fel ca oricare organisme vii, vor să supravieţuiască. Ele se adaptează şi orice bacterie de succes este o bacterie capabilă să supravieţuiască. Astfel, rezistenţa bacteriană este inevitabilă, deoarece bacteriile se transformă mereu pentru a supravieţui. 

Aşa că, de fiecare dată când noi facem ceva pentru a le distruge, ele vor găsi o cale de supravieţuire. Este important de ştiut că acest fenomen se întâlneşte în natură. Majoritatea antibioticelor disponibile sunt derivate din produse din natură. Penicilina, de exemplu, a fost un agent excretat de mucegaiuri pentru a scăpa de bacterii. În cele din urmă, bacteriile vor evolua şi se vor adapta pentru a depăşi obstacolele.

Există foarte multe bacterii şi ele au un avantaj numeric în faţa noastră. Şi când noi ajungem să avem multe bacterii în organism este foarte posibil ca una dintre ele să fie rezistentă la antibiotice. 

Dacă folosim un antibiotic, atunci cea rezistentă devine predominantă, deoarece restul bacteriilor mor. Cu alte cuvinte, rezistenţa este o consecinţă inevitabilă a evoluţiei bacteriilor. Pe de altă parte, rezistenţa este un fenomen care a fost ajutat şi de noi. 

Cum am ajutat noi bacteriile să devină rezistente la antibiotice?

Prin suprautilizarea şi folosirea incorectă a antibioticelor. Noi am alimentat rezistenţa bacteriilor la antibiotice. 

Aceste medicamente sunt miraculoase, aceste antibiotice pe care le avem, însă noi nu am avut grijă de ele în cei 50 de ani de când le-am descoperit. 

De ce această administrare incorectă a antibioticelor reprezintă un pericol?

Cu cât folosim mai multe antibiotice sau cu cât expunem o bacterie la un antibiotic, cu atât probabilitatea ca bacteria în cauză să dezvolte rezistenţă este mai mare. Astfel, cu cât le dăm oamenilor mai multe antibiotice, cu atât ele vor ajunge din ce în ce mai multe în mediu, dându-le bacteriilor posibilitatea de a dezvolta rezistenţă.

De asemenea, am consumat excesiv antibiotice, lucru care ne-a pus în situaţia actuală în care rămânem fără antibiotice capabile să ne mai trateze. Rămânem fără terapii capabile să vindece unele dintre aceste infecţii care anterior erau eminamente tratabile. Sunt bacterii pe care le întâlnim, în mare parte, în mediul medical şi care sunt rezistente la aproximativ toate sau chiar toate antibioticele disponibile în acest moment. Aşadar, intrăm într-o eră despre care oamenii vorbesc de mult timp. 

Pentru o perioadă lungă de timp, media a vorbit des despre sfârşitul erei antibioticelor. Ei bine, acum am ajuns în acest punct. Suntem în era post-antibiotice. Există pacienţi pentru care nu avem nicio terapie şi suntem într-o situaţie în care pacientul suferă de o infecţie pe care acum 5 ani o puteam trata fără probleme şi pentru care azi nu mai avem rezolvare. 

Cum ne-a ajutat fenomenul MRSA să conştientizăm situaţia în care ne aflăm?

Pentru mulţi oameni, contactul cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) a reprezentat prima interacţiune cu o bacterie rezistentă la antibiotice. Pentru mai multe decenii, MRSA a fost dificil de tratat având în vedere că a existat un singur antibiotic capabil să îl trateze. 

MRSA cauzează o infecţie foarte serioasă, care poate provoca deces, dar majoritatea oamenilor nici nu au auzit de el. Înainte, dacă întrebai medicul ar fi spus: „O, da. este o problemă foarte serioasă. Ne luptăm cu ea în cazul pacienţilor de la terapie intensivă”.

Însă, acum aproximativ 10 ani am început să întâlnim MRSA şi în exteriorul unităţilor medicale. Mai întâi l-am văzut la sportivi care au şi murit din cauza lui. Apoi am văzut epidemii în şcoli şi am aflat că oamenii contractau forme diferite de MRSA faţă de ceea ce observasem în spitale. 

Diferită în ce sens?

În spitale, observi infecţiile MRSA, în cazul pacienţilor care au un cateter în venă (cateterul crează o oportunitate pentru ca MRSA să pătrundă în fluxul sanguin). 

În comunitate, în schimb, MRSA cauza o infecţie diferită. Mai exact el cauza o serie de infecţii ale pielii foarte serioase şi dureroase şi care erau foarte diferite de cele observate în spitale. 

Ceea ce este interesant este faptul că acum ştim despre ce a fost vorba. Mai exact, MRSA nu a evadat din spitale ajungând în comunitate, ci, de fapt, MRSA din comunitate este un organism diferit care a evoluat pentru a fi rezistent la meticilină, adică la antibioticul pe care îl foloseam pentru a trata infecţia.  

În ultimul deceniu au existat alte astfel de schimbări, precum cele legate de bacteriile Gram negative. Puteţi să ne descrieţi un pic ce s-a întâmplat cu bacteriile Gram negative şi de ce au fost periculoase?

Când spunem „bacteriile Gram negative” vorbim, de fapt, un grup mare de bacterii care în general se descurcă foarte bine la dezvoltarea rezistenţei la antibiotice.

Multe dintre bacteriile Gram negative sunt rezistente la un număr mare de antibiotice importante pe care noi le folosim în tratarea lor. Vorbim aici despre agenţi precum: Acinetobacter, Pseudomonas, E. coli. Aceste bacterii sunt foarte inteligente când vine vorba de dezvoltarea metodelor prin care să dezvolte rezistenţă. Iar în ultimii ani, ele au devenit din ce în ce mai rezistente la tot mai multe tratamente. 

Există bacterii Gram negative care au dezvoltat rezistenţă la toate tratamentele. În prezent, pentru infecţiile provocate de aceste bacterii nu avem niciun tratament. 

De ce suntem atât de îngrijoraţi cu privire la aceste bacterii Gram negative şi ce s-a întâmplat recent?

De mult timp am văzut cum bacteriile Gram negative dezvoltă rezistenţă la antibiotice, dar am găsit totuşi metode de tratare, cu alte antibiotice. 

Cu timpul, însă, bacteriile au început să dezvolte rezistenţă la o gamă tot mai mare de antibiotice, chiar şi la cele pe care le păstram pentru cele mai severe infecţii. 

Acum, a trebuit să ne îndreptăm atenţia spre arhive şi să recurgem la antibiotice pe care încetasem să le utilizăm din cauza toxicităţii mari. 

Ce fac bacteriile? Se ascund? Sunt distrugătoare? Care le sunt armele?

Bacteriile au multe arme pe care le pot utiliza în lupta cu antibioticele. Una dintre cele mai des întâlnite strategii pe care le utilizează este este pur şi simplu distrugerea antibioticelor. 

Bacteriile au dezvoltat ceea ce noi numim enzime, adică au capacitatea de a «roade» . Astfel noi introducem antibioticul în organism şi bacteriile dezvoltă o substanţă chimică care îl distruge. De asemenea, bacteriile sunt înconjurate de un perete pe care îl pot modifica în aşa fel încât să prevină efectul antibioticului. În plus, multe bacterii au la dispoziţie mai multe arme proprii pe care le pot utiliza simultan în lupta cu antibioticele. Bacteriile Gram negative, în special, pot folosi toate aceste arme simultan. Însă, ceea ce ne îngrijorează şi mai multe este faptul că ele au capacitatea de a împrumuta arme de la vecini. Mai exact, rezistenţa se poate căpăta prin gene. Aceste gene le pot spune bacteriilor cum trebuie să acţioneze împotriva tratamentelor. Dacă o bacterie devine rezistentă la antibiotice, ea va pune gena rezistentă într-un fragment ADN. Un astfel de fragment poate conţine o mulţime de „arme”, iar el se poate transporta de la o bacterie la alta.

De ce nu avem antibiotice noi care să lupte împotriva acestor infecţii?

Există o varietate de factori care au contribuit la la faptul că nu avem antibiotice noi. Unul dintre aceşti factori. Pe de-o parte s-ar putea să fie faptul că am dezvoltat multe antibiotice simple, iar acum nu mai avem de ales decât să dezvoltăm unele mult mai complicate. O altă realitate este aceea că nu se investeşte foarte mult în acest domeniu. Multe companii au renunţat la dezvoltarea antibioticelor noi din cauză că sarcina este foarte grea şi pentru că se câştigă foarte puţin pentru atât de multă muncă.