Ce legătură există între dietele celebrităţilor de azi şi călugării din Evul Mediu?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Între regimuri precum 5:2 sau DODO, urmate de personalităţi precum cântăreaţa Beyoncé sau actorul britanic Benedict Cumberbatch, pe de o parte, şi obiceiurile, alimentare cu rădăcini spirituale,respectate în urmă cu secole pentru purificarea minţii şi a trupului, există o legătură directă, afirmă, surprinzător, un expert britanic.

Andrew Jotischky, profesor de istorie medievală la Universitatea Lancaster, a publicat recent o carte numită A Hermit’s Cookbook, care cuprinde reţete de mâncăruri medievale, precum tocana ori supa de pâine.

• De ce vor locuitorii unui oraș din sudul Rusiei să învețe chineza?
• Un studiu făcut în Sibiu ridică semne de întrebare: De ce refuză elevii iaurtul și cornul?

Studiile sale relevă similarităţi surprinzătoare între obiceiurile alimentare ale monahilor – hrana simplă, sănătoasă, şi postul – şi regimurile urmate de unele dintre celebrităţile de azi, pentru slăbire ori păstraraea greutăţii corporale.

Obiceiurile medievale prescriau călugărilor câteva zile de ajunare, săptămânal, iar azi ideea se regăseşte în principiul dietei  5:2, care prevede alimentaţie normală timp de 5 zile pe săptămână şi 2 zile (neconsecutive) de restricţii alimentare, cu consumul a maximum 500 de calorii pe zi. Dieta DODO (Day On Day Off), sau postul intermitent, se bazează pe un principiu asemănător.

Unele studii sugerează că postul negru, o zi sau două pe săptămână, ar proteja creierul împotriva unor boli precum Alzheimer.

Istoricul Andrew Jotischky crede că şi alte obiceiuri ale călugărilor medievali pot oferi lecţii importante în ceea ce priveşte modul sănătos de a mânca în ziua de azi. 

Monahii îşi cultivau singuri hrana sau o culegeau din natură; de altfel, unii bucătari celebri de azi promovează aceeaşi abordare, unul dintre ei find Hugh Fearnley-Whittingstall, autor al mai multor cărţi de bucate şi figura centrală a unor emisiuni TV de succes, în care exemplifică ideea cultivării în propria grădină sau a procurării din natură a majorităţii ingredientelor folosite la gătit. 

Postul era, de asemene, un element central în viaţa călugărilor. Desigur, ei recurgeau la post şi ajunare (post negru) nu pentru a slăbi, ci într-un scop spiritual, dar care avea şi avantajul de a-i face mai conştienţi de natura hranei şi de actul alimentaţiei.

Iar aceste concepţii nu au dispărut:  chiar şi azi, mulţi dintre cei care ţin diete ce implică zile de ajunare privesc acest lucru drept un mijloc de a-şi purifica trupul şi mintea, iar aceste observaţii arată că există, între concepţiile alimentare de acum sute de ani şi cele de azi, similarităţi surprinzător de puternice, spune istoricul. 

Sursa: Mail Online