Planeta X nu e singură: câte planete necunoscute ar putea orbita la marginea sistemului nostru solar?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În luna martie a acestui an, astronomii au descoperit o potenţială planetă pitică, 2012 VP113, unul dintre multele corpuri cereşti de mici dimensiuni aflate dincolo de orbita lui Pluto. Aceste obiecte spaţiale aveau orbite ciudat aliniate, ceea ce sugera că sunt influenţate de un corp ceresc mare, încă nedescoperit. Astronomii au calculat că acest corp ceresc misterios, denumit planeta X, ar avea o masă de 10 ori mai  mare decât cea a Terrei.

Acum, astronomii de la Universidad Complutense, din Madrid, Spania, au confirmat alinierea ciudată a orbitelor unor corpuri cereşti îndepărtate, dar au descoperit şi alte particularităţi derutante. 

Mai multe dintre aceste corpuri cereşti, prea mici pentru a se influenţa gravitaţional unele pe celelalte, au totuşi orbite coordonate.

Cercetătorii cred că aceste obiecte spaţiale mici sunt „mânate” împreună de un corp ceresc mai mare, cu câmp gravitaţional puternic, orbitele lor fiind astfel coordonate  – un fenomen numit rezonanţă orbitală. Corpul ceresc respectiv s-a afla la o depărtare de 200 de unităţi astronomice (adică de 200 de ori mai mult decât distanţa dintre Pământ şi Soare).

Anumite particularităţi ale orbitelor studiate sugerează că acest corp ceresc s-ar afla el însuşi în rezonanţă orbitală cu un altul, mai masiv, aflat la 250 de unităţi astronomice depărtare – întocmai ca Planeta X prezisă anterior de astronomi. 

Observarea acestor presupuse planete este foarte dificilă, din cauză că ele se găsesc foarte departe, se deplasează cu viteze mici şi nu sunt foarte luminoase.

Totuşi, în viitor  ne putem aştepta să fie descoperite mai multe asemenea obiecte spaţiale foarte îndepărtate, care îi vor ajuta pe astronomi să elucideze structura zonelor exterioare ale Sistemului Solar, spune Scott Sheppard, de la Carnegie Institution for Science, din Washington DC, unul dintre descoperitorii planetei pitice 2012 VP113.

Sursa: New Scientist