O nouă planetă pitică, descoperită în sistemul nostru solar. Astronomii intuiesc şi existenţa unui „Super-Pământ” imposibil de observat

Ea se află la limita interioară a Norului Oort, care conţine multe corpuri cereşti formate din gheaţă.

2012 VP113 se află la o distanţă de Soare de peste 76 de Unităţi Astronomice (AU), dar ajunge chiar şi la 940 AU la un anumit moment al orbitei sale. O Unitate Astronomică este egală cu distanţa de la Pământ la Soare (150 de milioane de kilometri). 

• Autoritățile din Ecuador își sacrifică pădurile pentru a construi noi închisori
• România, tot mai preferată de companiile care vor să-și deschidă centre de tehnologie

Deci, noua planetă se află mai departe decât Pluto şi o altă planetă pitică, Sedna (cu un diametru de 1.000 de kilometri), descoperită în anul 2004.

Sedna şi noua planetă observată acum pot fi incluse în zona interioară a Norului Oort, spun astronomii, care au publicat această descoperire în revista Nature. Asta ar însemna însă că hotarele Norului Oort sunt mult mai extinse decât se credea până acum.

În această zonă există corpuri cereşti care pot avea chiar dimensiunea planetei Marte sau a Terrei, dar ele se afla atât de departe încât cu greu pot fi observate, explică Scott Sheppard, de la Carnegie Institution for Science, unul din autorii studiului despre planeta 2012 VP113.

Astronomii cred că aceste mici planete au ajuns aici după ce au fost aruncate, probabil, din Centura Kuiper de către planete mai mari, „orfane”, care la rândul lor au fost împinse din sistemul solar de gigantele gazoase.

O altă teorie susţine că micile planete provin de fapt din alt sistem solar, dar au ajuns aici sub acţiunea unei stele care, în trecere, le-a schimbat traiectoria.

Oamenii de ştiinţă estimează că în zona interioară a Norului Oort există aproximativ 900 de obiecte similare Sednei şi planetei 2012 VP113, toate având diametrul de peste 1.000 de kilometri.

Potrivit normelor stabilite de clasificare a corpurilor cereşti, o planetă pitică nu trebuie să aibă un anumit diametru, ci să se învârtă în jurul Soarelui şi să aibă o gravitaţie suficient de puternică pentru a-i determina o formă rotundă. Deci, este greu de stabilit ce obiecte de aici pot fi considerate planete pitice.

Deocamdată există în sistemul nostru solar 5 planete pitice recunoscute: Ceres, Pluto, Eris, Makemake şi Haumea.

2012 VP113 a fost observată cu ajutorul telescopului Observatorului Astronomic Optic din Chile.

Descoperirea ei sugerează că este posibil să existe undeva în sistemul nostru solar şi o planetă mai mare, un Super-Pământ, despre care unii astronomi vorbesc mai de mult timp şi pe care au numit-o Planeta X.

Aceasta ar putea fi „o planetă orfană”, chiar şi de 10 ori mai mare ca Terra, care influenţează orbita corpurilor cereşti mai mici. Această planetă gigantă ar putea să fi ieşit deja din sistemul nostru solar, sau este posibil să fie încă aici, aşteptând să fie descoperită.

Într-adevăr, unele caracteristici ale orbitelor plantelor pitice Sedna şi 2012 VP113, dar şi ale altor corpuri cereşti din această zonă a Norului Ooort, sugerează influenţa slabă, dar continuă a unui obiect masiv, îndepărtat, spun astronomii. Deocamdată, cu tehnologia existentă, o asemenea planetă este imposibil de observat, recunosc autorii recentei descoperiri.

Cercetările în această zonă a sistemului solar trebuie să continue, iar dacă vor fi descoperite mai multe planete pitice, abia atunci astronomii vor putea înţelege cum au apărut ele aici.

Sursa infografic: SPACE.com / Surse: Universe Today, Live Science, The Guardian