Ai fost vreodată tentat să sari de la o înălţime mare? Oamenii de ştiinţă explică de ce

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Acum, acest sentiment a primit o denumire din partea oamenilor de ştiinţă. Într-un studiu publicat luna trecută în Journal of Affective Disorders, o echipă de cercetători din cadrul departamentului de psihologie al Universităţii Florida State a analizat acest sentiment ciudat şi i-a dat totodată un nume: HPP („high-place phenomenon” – fenomenul locurilor înalte).

„Discutam într-o zi într-o şedinţă de laborator şi am descoperit că unii dintre noi experimentaseră această senzaţie”, a relatat Jennifer Hames, cercetător post-doctoral în cadrul departamentului de psihologie. Dar atunci când membrii laboratorului au studiat literatura de specialitate, ei au descoperit că fenomenul nu era menţionat. „Aşa că ne-am gândit că este o idee grozavă de studiu”, a mai spus Hames.

• Jumătate dintre elevii români s-au gândit la sinucidere, arată un raport îngrijorător
• România va avea primul centru de date din lume cu Inteligență Artificială Cuantică

Cercetătorii s-au gândit că studiul ar putea oferi mai multe lămuriri asupra unei idei enunţate de Freud, conform căreia unii oameni au „o dorinţă de moarte” şi că anumite sinucideri sunt pur şi simplu impulsive, fără vreun semn de depresie sau chiar de tristeţe.

Hames şi colegii ei au studiat 431 de studenţi, întrebându-i despre impulsul de a sări din locurile înalte şi de gândurile de sinucidere. De asemenea, cercetătorii au analizat nivelul de depresie al studenţilor şi sensibilitatea lor la anxietate. Acest termen nu desemnează cât sunt de anxioşi, ci cât de sensibili sunt la efectele fizice ce acompaniază anxietatea (un puls mai rapid şi dificultatea de a respira). Acele senzaţii fizice pot să fie interpretate la rândul lor drept periculoase.

O treime din persoanele întrebate au spus că au simţit impulsul de a sări măcar o dată. Persoanele care se gândiseră la sinucidere erau mai predispuse să spună da, dar peste 50% dintre persoanele care nu se gândiseră niciodată la sinucidere avuseseră parte de HPP la rândul lor.

Atunci când rezultatele au fost corelate, cercetătorii au ajuns la următorul scenariu: imaginaţi-vă o persoană cu sensibilitatea ridicată la anxietate. Ea se apleacă peste marginea unui canion, iar într-o reacţie super rapidă la senzaţia fizică de anxietate, instinctul său de supravieţuire o îndepărtează de margine. Totuşi, când se uită la margine, vede că este solidă şi că nu s-a aflat în pericol în nicio clipă. Creierul ei încearcă să proceseze un răspuns la întrebarea „de ce m-am dat înapoi dacă era sigur?”. Un răspuns logic este că probabil a fost tentată să sară.

Cu alte cuvinte, explică Hames, oamenii interpretează greşit semnalul instinctiv de siguranţă şi concluzionează că au fost, probabil, tentaţi să sară. Din acest motiv, cercetătorii au dat studiului titlul „Impulsul de a sări afirmă dorinţa de a trăi”.

Psihologul Pauline Wallin crede că studiul lui Hames a identificat o explicaţie plauzibilă, dar sugerează totodată că ne gândim să sărim din locuri înalte din acelaşi motiv pentru care fetelor de 13 ani le place să meargă în „case bântuite” de Halloween: pentru senzaţie şi pentru a practica capacitatea de a nu ceda în faţa fricii.

Hames plănuieşte să efectueze alte cercetări pentru a analiza fenomenul locurilor înalte. Una dintre strategiile pe care le ia în calcul este să apeleze la câţiva studenţi pe care să îi ducă pe acoperişul unui garaj înalt, să-i pună să se aplece peste margine şi să le măsoare semnalele fizice ale anxietăţii.

Sursa: NBC News