Astronomii sunt surprinşi: o descoperire recentă arată că Universul este plin de „stele orfane”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Observaţiile efectuate cu ajutorul rachetelor suborbitale şi al unui observator spaţial au arătat că până la jumătate dintre stelele din Univers ar putea fi „orfane”, potrivit unui anunţ făcut de cercetători, informează Reuters.

Astronomii au descoperit că lumina slabă emisă de aceste stele din cele mai îndepărtate regiuni ale spaţiului este egală cu lumina emisă de toate galaxiile.

• Îți place să stai la masă cu alte persoane? Vești bune de la specialiști!
• Schimbările climatice au „efecte pozitive” asupra strugurilor, susțin experții

Datele au fost obţinute în timpul zborurilor efectuate de rachetele suborbitale ale NASA, în 2010 şi 2012, purtând instrumente ale experimentului Cosmic Infrared Background (CIBER), care măsurau fluctuaţiile unui complex de radiaţii luminoase emise de stele şi galaxii în trecutul Universului.

Cercetătorii au verificat datele folosind Telescopul Spaţial Spitzer, un observator în infraroşu de pe orbita Terrei. Informaţiile obţinute au indicat că un număr uriaş de stele orfane, care nu fuseseră detectate anterior, populează spaţiul dintre galaxii, despre care se credea că este întunecat.

În ceea ce priveşte modul în care aceste stele au ajuns orfane, cercetătorii spun că este vorba despre evenimente extrem de violente.

Galaxiile, precum Calea Lactee, sunt alcătuite din stele, praf şi materie neagră ţinute la un loc de gravitaţie. În drumul lor prin spaţiu, galaxiile se ciocnesc periodic unele de altele.

Stelele şi celelalte componente galactice pot forma noi aglomeraţii, practic noi galaxii, în urma cestor coliziuni, dar unele astre, care s-au născut şi au fost parte a galaxiilor iniţiale, sunt smulse şi aruncate în spaţiul cosmic.

Fenomenul stelelor orfane este binecunoscut astronomilor. Cercetătorii au observat „râuri” de stele smulse din galaxiile care se ciocnesc.

„Sunt multe imagini frumoase ale acestui fenomen. Desigur, în condiţiile în care noi vedem aceste lucruri de la o distanţă uriaşă, nu vedem stelele individual, una câte una, ci vedem o ceaţă strălucitoare formată din miliarde de stele”, a declarat Jamie Bock, cosmolog la Jet Propulsion Laboratory al NASA şi la California Institute of Technology (Caltech).

Datele sugerează că stelele orfane sunt probabil relativ mici, mai puţin masive şi mai reci decât Soarele, dar se încadrează în categoria comună a celor mai multe astre din Univers, potrivit astrofizicianului Michael Zemcov de la Caltech.

Cerul nopţii, văzut de pe Terra, este foarte luminos. Aceste stele se află la distanţe atât de mari unele de altele, încât cerul văzut de pe un astfel de astru orfan ar fi aproape pustiu.

„Cerul nopţii de pe o planetă ce orbitează o astfel de stea ar fi foarte plictisitor şi negru pentru ochii umani, fără alte stele, sau doar foarte puţine, fără dâra luminoasă a Căii Lactee, doar lumina unor galaxii foarte îndepărtate. Privitorul ar putea fi norocos să vadă galaxia-mamă undeva foarte departe, aşa cum noi, pe Terra, vedem acum galaxia Andromeda”, a explicat Zemcov.

Astrofizicianul a spus că savanţii au datat galaxiile ca având 13,2 miliarde de ani vechime, ele apărând cam la 500 de milioane de ani după Big Bang, explozia primordială care a creat Universul.

„Galaxiile s-au format şi au interacţionat în mod continuu de atunci, cu un vârf în ceea ce priveşte rata de formare a stelelor la două miliarde de ani după Big Bang. Asta înseamnă că au avut loc multe interacţiuni galactice pe o perioadă destul de mare de timp, ducând la excluderea din galaxii a unei multitudini de stele”, a mai spus Michael Zemcov.

Studiul cercetătorilor a fost publicat în revista Science.

Sursa: MEDIAFAX