Un nou set de fotografii spectaculoase cu planeta pitică Pluto – FOTO

cele fotografii arată, de asemenea, imagini cu relieful muntos accidentat al planetei pitice, dar şi cu văile şi câmpiile ei plate. Sonda New Horizons a realizat numeroase observaţii ştiinţifice în timp ce a survolat planeta pitică Pluto, pe 14 iulie, la o altitudine de 12.500 de kilometri.

Oamenii de ştiinţă cred că acea ceaţă oferă încă o dovadă a prezenţei pe Pluto a unui fenomen echivalent cu circuitul apei de pe Terra, dar care are la bază un tip exotic de gheaţă.

• Japonezii dau în judecată Guvernul din cauza schimbărilor climatice
• România și alte șase țări europene, responsabile de 90% din produse contrafăcute reținute în UE

Sonda New Horizon şi-a reluat în această lună transmisia de date şi imagini către Terra, un proces ce va dura aproximativ un an, care va permite oamenilor de ştiinţă să analizeze topografia şi atmosfera lui Pluto.

O nouă imagine cu Pluto a ajuns pe Terra pe 13 septembrie. Întrucât Soarele este surprins luminând-o pe Pluto din spate, această fotografie evidenţiază relieful divers al acestui corp cosmic şi peste o duzină de straturi în atmosfera sa, care se întinde de la suprafaţă şi până la o altitudine de cel puţin 100 de kilometri.

Potrivit cercetătorilor de la Lowell Observatory din Arizona, ciclul hidrologic de pe Pluto implică azot îngheţat şi alte gheţuri moi.

Recent, alte fotografii spectaculoase au confirmat prezenţa unor dune pe Pluto.

Sonda spaţială New Horizons a început să trimită spre Terra aceste fotografii de înaltă rezoluţie la începutul lunii septembrie. Specialiştii se aşteaptă ca sonda să aibă nevoie de 16 luni pentru a trimite pe Terra toate datele şi fotografiile realizate în timpul survolării lui Pluto. Mai multe fotografii vor fi publicate de NASA în zilele viitoare, iar unele dintre acestea vor include imagini cu sateliţii lui Pluto.

Sonda New Horizons va continua să transmită date şi imagini pe Terra până la sfârşitul anului 2016. Sonda americană se află în prezent la o distanţă de 4,9 miliarde de kilometri de Terra şi la 78 milioane de kilometri de Pluto şi a pătruns în Centura Kuiper, o aglomerare vastă de fragmente de corpuri cereşti aflate dincolo de orbita planetei Neptun.

Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

„Întâlnirea” dintre New Horizons şi Pluto a completat misiunea de explorare a celor „nouă planete clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cereşti vor fi fost explorate cel puţin o dată de o sondă spaţială.

De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârşitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanţă atât de mică, aşa cum o face sonda New Horizons.

Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria „planetelor pitice”, deoarece nu a „curăţat” spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta şi cuprinzând mult mai multe corpuri spaţiale, formate din diferite tipuri de gheaţă. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, dar şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.

Sursa: Mediafax