Studiile au demonstrat: poluanţii din aer intră în organismul uman prin piele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un nou studiu a demonstrat că atunci când este vorba de anumiţi poluanţi din aer, numiţi ftalaţi, pielea noastră e capabilă să absoarbă la fel de mult cât inspirăm. “Noi suntem asemeni unor bureţi pentru aceşti poluanţi”, afirmă cercetătorul şef de la Universitatea din Washington, John Kissel.

Ftalaţii sunt un grup de poluanţi semivolatili folosiţi în producţia plasticului moale şi flexibil sau în dizolvarea agentului pentru alte tipuri de materiale. Aceştia se regăsesc în toate tipurile de cosmetice, parfurmuri şi detergenţi de uz casnic. Derivant al uleiului, circa 2 milioane de tone de flataţi se produc în fiecare an în întreaga lume,â şi asta pe lângă cele 20 de tipuri diferite care sunt în uzul larg.

Studiile au demonstrat că flataţii ajung şi în sistemul circulator uman, laptele mamar şi urină. Aceşti poluanţi au fost clasificaţi drept cei care perturbează sistemului endocrin din cauza modului în care aceştia afectează sistemul hormonal al organismului.

John Kissel şi colegii săi au vrut să investigheze efectul absorbţiei cutanate, fiindcă în sângele uman a fost găsit un nivel înalt de flataţi. Ei au recrutat 6 voluntari perfect sănătoşi şi i-au expus la un aer concentrat cu două tipuri de flataţi: dietil ftalat (DEP) şi di (n-butil) ftalat (DnBP). DEP sunt folosiţi în dizolvanţii din produsele de îngrijire personală, aşa cum sunt hidratanţii, iar DnBP sunt folosiţi drept plastifianţi în ojele pentru unghii.

Voluntarii au fost expuşi acestor flataţi timp de 6 ore într-o cameră specială. La începul, aceştia aveau hote de respiraţie specializate care nu permiteau inhalarea acestor poluanţi, în săptămâna urmatoare au fost expuşi fără aceste măşti de protecţie. Hainele pe care le-au purtat în timpul expunerii au fost pantalonii scurţi, nimic mai mult. Aceşti bărbaţi urmau o dietă alimentară strictă, utilizau produse de îngrijire personală cu 12 ore înainte de a intra în camera specială, iar urina lor a fost colectată 66 de ore mai târziu.

“Concentraţia de metabolit a fost mai joasă când participanţii au fost expuşi aerului purtând măştile, însă, nivelul de poluanţi în organism era, totuşi, mult mai înalt decât înainte de a intra în cameră”, potrivit raportului final al studiului publicat în revista Environmental Health Perspective.

Echipa a descoperit că absorbţia cutanată a DEP (dietil ftalat) a fost cu 10% mai mare decât în raportul de inhalare, pe când absorbţia cutanată a DnBP (di (n-butil) ftalat) a fost cu 82 % mai mult. Cel mai bătrân voluntar a absorbit cea mai mare cantitate din ambele categorii de flataţi din aer prin absorbţia pielii. “Prin piele, bărbatul de 66 de ani a absorbit DEP de cinci ori mai mult decât în cazul celui de 27 de ani, care a absorbit DnBP de şapte ori mai mult”, afirmă autorii studiului.

“Pielea este cel mai mare organ al corpului uman şi dacă acesta nu ne protejează împotriva acelor substanţe chimice pe care le folosim zilnic este o problemă. În cazul în care se dovedeşte că întregul organism uman este expus, atunci ratele de expunere, chiar şi scăzute, pot să ne provoace însuşirea neobişnuită a acestor substanţe chimice”, afirmă cercetătorul John Kissel.

Surse: Science Alert, EHP