Lumea şi Apocalipsa. Ce percepţie au oamenii asupra vieţii? Cea mai bună perioadă din istoria umanităţii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Potrivit wisdomination.com, în mod tipic, vina le aparţine jurnaliştilor, care oferă informaţia în mod disproporţionat: mai multe ştiri negative, mai puţine pozitive. Deşi este adevărat, nu asta este rădăcina problemei.

• Cine l-a detronat pe „regele muzicii pop” Michael Jackson din Topul Billboard Hot 100?
• Un schelet de Tyrannosaurus rex vechi de 67 de milioane de ani, scos la licitație

Jurnaliştii pur şi simplu reacţionează la o psihologie umană deja existentă, bine cunoscută şi adânc înrădăcinată – tendinţa generală de a acorda mai multă atenţie întâmplărilor negative.

Ordinea este după cum urmează:

– Oamenii acordă atenţie preferenţială ştirilor negative;

– Presa online se axează pe acest gen de ştiri, pentru că astfel atrag click-uri şi vizualizări;

– Noţiunile inexacte ale stării lumii predomină;

– Oamenii reacţionează la imaginile ce înfăţişează tristeţea apocaliptică cu alegeri politice şi comportamente economice care chiar ar putea cauza tristeţe reală.

Favorizarea negativului este atât de puternică, încât jurnalişti sunt obligaţi (e greu de crezut că le place în mod special să scrie despre asta) să îmbrace şi ştirile pozitive într-un veşmânt de pesimism.

Interpretarea rezultatului: „Totul este rău, chiar şi binele”.

Oamenii interpretează automat – până şi lucrurile fundamental bune sunt rele, fără intervenţia presei.

„Mai multe divorţuri! Este acesta sfârşitul familiei?” = oamenii nu mai sunt în căsnicii nefericite din cauza presiunii sociale sau a necesităţii financiare şi îşi urmează inima alegând relaţii care le aduc împlinire şi dragoste. Prin urmare, rata în creştere a divorţului arată rău, dar de fapt, este o consecinţă a unor evoluţii profund pozitive.

Prin orice măsură obiectivă, lumea devine din ce în ce mai bună şi nu numai că oamenii subapreciază acest aspect, dar ei nici măcar nu ştiu cum stă treaba de fapt: Într-un sondaj de opinie, realizat recent, numai 5% dintre americani au răspuns că sărăcia a scăzut la jumătate în ultimii 20 de ani (ceea ce e adevărat). Un procent alarmant de 66% a răspuns că aceasta s-a dublat.

Asta-i o percepţie şocantă şi greşită asupra lumii, fiind totodată şi motivul din spatele tuturor turbulenţelor şi nefericirii din prezent.

Veniturile, într-adevăr, au stagnat, iar în unele cazuri chiar au suferit o scădere uşoară, dar, din nou, aceasta este o iluzie, un lucru bun care arată rău, fiind scos din context.

Din moment ce natura actuală a creşterii economice este în deflaţie – un cuvânt pompos care descrie scăderea preţurilor bunurilor şi serviciilor – ideea despre salarii poate fi înşelătoare. În schimb, trebuie observat ce poate cumpăra venitul care stagnează şi calitatea vieţii în general.

Trebuie doar să ne gândim la câte chestii gratuite există astăzi, care acum 10 sau chiar 20 de ani în urmă erau fie extrem de costisitoare, fie nu existau (wikipedia, google maps, youtube…). Lucrăm cu modele economice depăşite, ce datează din 1930, care pur şi simplu nu reuşesc să surprindă natura schimbată a creşterii economice.

Motivul pentru care tinerii din ziua de azi se simt mai săraci decât părinţii lor este că au fost obişnuiţi cu un nivel de frivolitate la care părinţii nici nu ar fi putut visa.

Mare parte din victimele „economiei” consumă din mediul virtual în fiecare zi, petrece cel puţin o zi din weekend în club, consumând alcool la supra preţ, n-ar visa la haine de firmă anonimă, îşi schimbă smartphone-ul la cel puţin un an, merge în vacanţă anual, de cel puţin 2 ori şi i se pare perfect normal acest lucru.

Există suficiente probleme reale în lume, dar trebuie văzute din perspectiva potrivită. Suntem cu toţii norocoşi că trăim în această perioadă, cea mai bună din istoria umană şi, chiar dacă nu întotdeauna se simte aşa, problema este la percepţie, nu realitate.

Sursa: Mediafax