Stresul Parental este un fenomen tot mai răspândit în familiile din România. Cum se manifestă şi cum se poate combate

21 09. 2017, 16:00
 “Deseori se foloseşte cu onestitate sintagma „Aşa e viaţa!”, în semn de autoliniştire, ca autoreglare în a accepta mai uşor schimbările vieţii. Ce se întâmplă când sarcinilor de lucru, rutinei cotidiene, neputinţei financiare, luptei cu o boală, conflictelor familiale se adaugă şi problemele cu copiii? Lucrurile simple au tendinţa de a scăpa de sub control şi devin o povară pentru părinte. Stilul părintelui de a face faţă unor situaţii, pe care le percepe sau le vede stresante în viaţă copilului, poate provocă foarte uşor şi în timp, stresul parental, un fenomen tot mai răspândit în familiile din România. Această stare a părintelui influenţează starea copilului său, deoarece acesta nu ştie să se adapteze noii situaţii pe care o trăieşte”, explică psihologul Lenke Iuhoş. 
  
Cum se manifestă “stresul parental”?  
 
Stresul parental se recunoaşte prin faptul că părintele simte că viaţa lui s-a schimbat, nu mai e ca înainte, e depăşit de situaţie, resursele financiare nu sunt de ajuns, nu are timp de el, vrea să evadeze din rolul său de părinte şi are tendinţa de a se “răzbuna” pe copil pentru aceste neajunguri.  
 
“Factorii favorizanţi pentru dezvoltarea stresului parental se regăsesc cel mai adesea la părinţii rigizi, care consideră că nu trebuie să facă schimbări în viaţa copilului său sau la părinţii cu aşteptări prea mari, care nu dispun de suportul partenerului şi au un statut socio-economic scăzut. Un copil cu un părinte stresat poate să dezvolte comportamente de copil agitat, un copil morocănos, plânge foarte uşor şi mai des decât alţi copii, nimic nu îi este pe plac, nu îi place nicio haină sau spaţiu de joacă, nu doarme bine, nu are poftă de mâncare sau chiar mănâncă foarte mult pentru a se autolinişti”, declară psihologul Lenke Iuhoş. 
  
Cum combatem stresul parental?  
 
În opinia psihologului Lenke Iuhoş, adaptarea la situaţiile noi necesită prezenţa unor factori protectivi, care întăresc miraculos depăsirea situaţiilor în neputintă, iar cel mai important factor este suportul: o familie armonioasă cu relaţii bune în cuplu, prezenţa familiei extinse: bunici etc. Totodată, specialistul ne recomandă să respectăm următoarele principii pentru a ne feri de stresul parental, fenomen din ce în ce mai răspandit în familiile din România:                                            
•Să acceptăm când copilul nu este într-o situaţie de dependenţă de părinte;
•Să fim un părinte flexibil/open mind;
•Să putem să îi dăm libertate în alegere propriului copil;
•Să încercăm să ne adaptăm, văzând situaţiile din viaţa noastră ca pe experienţe pozitive, de formare şi dezvoltare personală şi parentală;
•Să lăsăm ca acele conflictele mici, care ţin de răspunderea unui părinte, să fie rezolvate de către copil, sub atentă noastră îndrumare. Exemplu: ceartă între copii; 
•Să acceptăm cum sunt ei şi să fim disponibili pentru ei;
•Să ne acordăm mai mult timp, să ne relaxăm.