Reguli de bază pentru sănătatea emoţională a copiilor noştri

24 06. 2018, 16:00
În opinia psihoterapeutului Maria Verdi, uităm de cele mai multe ori că noi suntem adulţi şi că această generaţie este adusă pe lume de noi, părinţii, că noi suntem modelele lor şi că ei sunt oglinda noastră. 

“Ce am sădit în ei, asta a rodit. Este mai uşor să-i acuzăm decât să vedem ce se petrece cu ei, cum se simt, care sunt adevăratele lor nevoi. Consider că pentru sănătatea copiilor noştri este vital să ne asumăm rolul de părinţi conştienţi. Să înţelegem că până nu ne rezolvăm noi ca adulţi problemele, nu putem să le cerem să fie exemplari. Părinţii au rolul de a oferi siguranţă, protecţie, susţinere, apreciere, acceptare, hrănire, înţelegere, iubire necondiţionată. 90% din educaţia emoţională eficientă se face cu încurajări, nu folosind critica, ameninţarea, bătaia. Unde creştem cu bătaie sau critici creştem copilul durere sau copilul problemă. Dacă la început se teme de părinte, mai târziu învaţă să devină agresiv, să îl înfrunte. Apoi să devină agresiv în orice conjunctură”, explică psihoterapeutul Maria Verdi.

Copiii şi adolescenţii pot fi foarte uşor modelaţi dacă li se acordă atenţie

Mai mult, specialistul afirmă că, din practica terapeutică, a sesizat că atunci când lucrează cu cei mici sau cu adolescenţii, foarte uşor pot fi modelaţi, învaţă bunele maniere şi le aplică, le creşte încrederea, devin sociabili, buni. În momentul în care se lucrează doar cu copilul, iar acasă, în zona parentală nu se schimbă comportamentul parental toxic, copilul are mari şanse să recadă în scenariul de viaţă dăunător sănătăţii lui emoţionale.
 
“Reiese de aici că putem avea o generaţie tânără sănătoasă psihic, emoţional doar când şi dacă adulţii conştientizează că ei au nevoie de vindecare. Nu este suficient să ne controlăm emoţiile, stresul, dacă nu învăţăm să le gestionăm. Iar singuri nu o putem face. Nu poţi repara ceva cu energia cu care ai stricat acel ceva. Pentru vindecarea copiilor noştri, este necesar să ne vindecăm noi copilăria, iar aceasta se face doar în cabinete de specialitate. Cu siguranţă, sunt benefice sportul, respiraţia, cărţile şi filmele motivaţionale, conferinţele, dar toate acestea nu pot vindeca traumele care sunt adânc înrădăcinate şi ţinute sub control de teama ridicolului sau vulnerabilităţii”, declară psihologul Maria Verdi.

15 reguli de bază pentru  a deveni un părinte conştient

În consecinţă psihologul Maria Verdi consideră că aceste vulnerabilităţi pot fi anticipate şi gestionate dacă părintele conştientizează o serie de 15 factori indispensabili dacă vrem să creştem copii sănătoşi din punct de vedere al inteligenţei emoţionale, care mai apoi să devină părinţi sănătoşi emotional capabili să perpetueze specia.
 
1. Înainte de a deveni părinţi, trebuie să privim adânc în noi dacă suntem cu adevărat pregătiţi nu doar fizic, material, medical ci şi din punct de vedere psihic, emoţional. “Relaţia de cuplu este primul copil al celor doi. Cum îngrijesc relaţia, la fel vor face şi cu viitorul copil. Un copil presupune timp, nopţi nedormite, atenţie, dragoste necondiţionată, la început totul se învârte în jurul lui. Dacă părinţii nu se conectează, nu au timpul necesar pentru copil şi apelează  multă vreme la bunici, bone sau alte personae,  copilul va trăi starea de abandon, de respingere sau orice altă rană şi vor avea mai multe modele parentale dar nu vor avea baza rădăcină în mama şi tata. Ulterior, în viaţă, atunci când va avea nevoie de siguranţă, comunicare, înţelegere, o va căuta în alte relaţii decât în relaţia cu părinţii”, explică Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.
 
2. Toate stările emoţionale ale mamei şi cuplului sunt preluate de către copil. “Orice ton ridicat, ţipăt, ceartă, nemaivorbind de bătăi şi alte abuzuri în cuplu, sunt trăite inclusiv de copil. Apare în mintea copilului o mare confuzie, părintele care ar trebui să îl protejeze, să îl apere, tocmai el îl supune agresivităţii. Frica, vina, furia şi toate emoţiile negative induc copilului stilul de ataşament dezorganizat. Când va creşte, ca adult va deveni agresiv sau va genera momente în care să fie agresat”, este de părere psihologul.
 
3. Copilul nu vine pe lume să dea un sens vieţii, nu este salvatorul nostru, nu vine pe lume să vindece cuplurile ajunse în pragul despărţirii, nu vine să împlinească neîmplinirile părinţilor. “Dacă facem din el un salvator al unei vieţi neîmplinite cu siguranţă va deveni o victimă, i se va reproşa mai târziu că pentru el s-au făcut sacrificiile şi uite cum îţi răsplăteşte părinţii. Iar el va trăi vină, ruşine, furie”, declară specialistul.
 
4. Atenţie la ce doriţi să aduceţi pe lume. Dacă aţi dorit o fetiţă iar universul v-a dăruit băiat şi trăiţi regrete, amprentaţi din prima zi copilul cu rana respingerii, va trăi cu drama că este un eşec, că nu corespunde. Unii părinţi merg mai departe şi spun baieţilor “fata mamei”, îl imbracă cu rochii, cu accesorii de fetiţe şi nu este de mirare, pentru a corespunde la nivel inconştient părinţilor, băiatul mamei devine homosexual, continuă psihologul.
 
5. Dormitorul şi patul matrimonial sunt pentru părinţi. “Relaţia intimă se desfăşoară în intimitate. Nu-i faceţi martorii plăcerii voastre chiar dacă sunt foarte mici. Creierul memorează, nu procesează până la 3 ani. Dar copilul înţelege din asta că tata îi face rău mamei. Mai târziu, dacă este băiat are toate şansele să nu facă rău femeii şi va evita relaţia sexuală. La fete apar complexe, stări de abuz când îşi reamintesc relaţia intimă a părinţilor. Dragi mame, nu dormiţi în pat cu băieţii voştri, dragi taţi nu dormiţi cu fetele voastre, nu-i sărutaţi pe gură şi în alte zone erogene. Din punct de vedere psihologic, fără să realizaţi îi transformaţi în partenerii voştri. Acestea sunt cauzele ale complexului Oedip sau Electra”, declară psihologul Maria Verdi.
 
6. Dacă sunteţi părinţii a doi sau mai mulţi copii, dăruiţi-le aceeaşi atenţie, faceţi astfel încât toţi să se simtă la fel de iubiţi, doriţi. Incepând de la iubire, atenţie până la lucruri materiale, daţi cu aceeaşi măsură tuturor. “Educaţi-i să fie uniţi, faceţi împreună activităţi care să menţină familia unită. Nu există durere mai mare decât să vezi o familie mare, destrămată. Sunt multe cazuri, când la vârsta adultă, copiii se judecă ani de zile prin tribunale pentru moştenire sau când copiii se judecă cu părinţii pentru drepturile succesorale. Frustrarile din copilărie devin razbunările adultului. În realitate ei îşi doresc să simtă că aparţin familiei care i-a exclus”, explică psihoterapeutul Maria Verdi.
 
7. Nu le oferiţi hiperprotecţie. Copilul hiperprotejat devine adolescentul, apoi adultul  lipsit de încredere, frustrat, neputincios, agresiv pasiv sau activ. Fiţi prezenţi în realitatea lor, educându-i, protejându-i şi în acelaşi timp lăsaţi-i să exploreze. Să cadă, să se ridice, să încerce, să eşueze, să o ia de la capăt până învaţă din propriile lor experienţe. Lăsaţi-i să descopere ce le place, să devină creativi. Mai târziu să-şi aleagă profesia în care se regăsesc şi o fac cu drag. Să experimeteze relaţiile şi să îşi aleagă singur partenerul de viaţă.
 
8. Să fim atenţi la cum ne comportăm noi cu părinţii noştri ajunşi la vârsta a treia. Îi respectăm şi iubim sau îi uităm şi abandonăm, vom primi acelaşi tratament când vom ajunge la bătrâneţe. Primeşti ce dăruieşti.
 
9. Copilul nu este terapeutul sau părintele nostru pe care să ne descărcăm. “Nu facem din el minge de ping-pong când relaţia de cuplu este tensionată, nu îi vorbim despre cât de rău şi neatent este tata sau cât de iresponsabilă este mama. Indiferent ce i se va spune, el îşi iubeşte ambii părinţi şi va trăi o mare dezrădăcinare dacă este pus în faţa unei despărţiri, unui divorţ. Trauma abandonului va fi dusă mai departe în viitoarele lui relaţii de cuplu. Va abandona de frica de a nu fi abandonat sau va fi abandonat până îşi va rezolva această trauma”, consideră psihologul Maria Verdi.
 
10. Să fim atenţi la toate discuţiile din casă. Vorbind repetitiv sau certându-ne din cauza banilor, datoriilor, cheltuielilor, inducem copilului nesiguranţa zilei de mâine, îl programăm din start cu lipsa prosperităţii, va alerga prin viaţă după câştiguri, posesiuni, şi chiar când le va dobândi va fi tot nefericit.
 
11. Educaţi-vă băieţii astfel încât să respecte şi să protejeze fetele. “În ultimii ani a crescut îngrijorător abuzul domestic, femeile sunt tratate ca un bun de consum. Relaţiile de scurtă durată au luat amploare în locul relaţiilor longevive prin neimplicarea totală a partenerilor. Majoritatea relaţiilor se termină după consumarea relaţiei erotice. Educaţi-vă fetele să se preţuiască. Prin exprimarea inconştientă a nonvalorii, multe femei se oferă ca un bun de consum doar pentru un strop de atenţie, de iubire. De cele mai multe ori rămân în relaţii toxice în care sunt umilite, chiar abuzate”, declară psihologul Maria Verdi.
 
12. Copilul se creşte de mic cu împlinirea nevoilor aferente vârstei. Nu are nevoie de multe să fie fericit. “Părinţii care compenseaza lipsa fizică în relaţia cu copilul cu cadourile şi banii, cu stilul de creştere prinţ-prinţesă, induce acestuia credinţa că totul i se cuvine. Va căuta în toate relaţiile ca ceilalţi să îi ofere. Acest tip de copil este egoist, posesiv, nu doreşte să împartă lucruri, afecţiune. Păstrează doar pentru el crezând că i se cuvine totul”, spune psihoterapeutul.
 
13. Copilul nu are nicio vină că părintele munceşte foarte mult şi vine acasă obosit, stresat. “De obicei, în urma stresului profesional, cei de acasă suportă ţipete, injurii, pedepse, neatenţie. Înainte de a intra in casă, lasă toate ale muncii acolo, iar acasă activeaza-ţi calitatea de părinte. Păstrând aceste comportamente negative, copilul creşte cu credinţa că a munci este greu, este ceva rău. Nu este de mirare că o parte din tânăra generaţie doreşte salariu mare şi muncă redusă”, explică psihoterapeutul Maria Verdi.
 
14. Nu îl învăţa jocuri violente, nu îi spune să bată, să înjure. Invaţă-l să comunice, să găsească soluţiile pe cale amiabilă. “Omul puternic nu este acela care rezolvă cu pumnii, cu ameninţările. Comunică permanent cu el şi interesează-te ce fel de relaţii are la şcoală, ce fel de prieteni are. Nu îl controla, fii doar prezent în viaţa lui mai ales atunci când merge în colectivitate. Dacă acasă nu găseşte înţelegere, comunicare, începe să se ascundă, să mintă şi poate fi prins uşor, din cauza vulnerabilităţii lui în grupuri unde se consumă droguri, alcool, jocuri, sexualitate, prostituţie”, consideră psihoterapeutul.
 
15. Orice copil care devine dependent sau care dobandeşte o tulburare de comportament o poate moşteni genetic dar o poate învăţa de la cei cu care petrece timpul cât mai des. “Dacă absenţa voastră este înlocuită de tableta sau jocurile pe telefon, dacă părintele foloseşte foarte des internetul, jocurile, alcoolul, copilul are toate sansele să devină dependent. Şi cum adicţia este ca o caracatiţă, de la o anume dependenţă, se poate extinde la toate formele de adicţie. Insuflaţi-le spiritul de familie. Deveniţi  părinţii de care aţi avut nevoie în copilărie. Familiile unite, fericite, devin puternice şi nimic din exterior nu perturbă copilul. Acel copil creşte armonios, inteligent intelectual, emoţional, lipsit de conflicte interioare, relaţionează asertiv, este sociabil, bun, tolerant, înţelegător, are încredere în el, în ceilalţi, în viaţă. Are toate şansele să trăiască autentic împlinirea şi succesul”, conchide psihologul psihoterapeut Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.