Oamenii de știință spun că este posibil să fi extras, pentru prima dată, ADN-ul lui Leonardo da Vinci dintr-un desen din perioada Renașterii.
ADN-ul lui Leonardo da Vinci, în cantitate foarte mică, identificat într-o schiță realizată cu cretă roșie, intitulată „Fecioara și Pruncul” și atribuită de unii lui da Vinci, prezintă similitudini cu material genetic recuperat dintr-o scrisoare scrisă în anii 1400 de Frosino di ser Giovanni da Vinci, un văr al bunicului lui Leonardo, Antonio da Vinci.
Mai precis, atât desenul, cât și scrisoarea conțin secvențe ale cromozomului Y care îi corespund unui haplogrup, adică unei descendențe genetice cu un strămoș comun în Toscana, regiunea în care s-a născut Leonardo da Vinci.
Rezultatele au fost publicate pe platforma de preprint bioRxiv și încă nu au fost evaluate de alți specialiști.
Deoarece secvențele cromozomului Y se transmit aproape neschimbate de la tată la fiu, recuperarea lor reprezintă „un punct de plecare excelent” pentru reconstruirea ADN-ului lui Leonardo da Vinci, a declarat pentru Science geneticianul Charlie Lee, care nu a fost implicat în studiu.
Totuși, unii experți pun la îndoială faptul că „Fecioara și Pruncul” ar fi fost desenat chiar de da Vinci, sugerând că lucrarea i-ar putea aparține unuia dintre elevii săi. Din acest motiv, „este ca datul cu banul” dacă ADN-ul de pe desen îi aparține lui Leonardo, a spus Lee. Materialul genetic ar putea proveni de la un elev sau de la diverși curatori cu origini toscane care au manipulat desenul de-a lungul timpului.
Cercetătorii își doresc să reconstruiască ADN-ul lui da Vinci pentru a ajuta la autentificarea unor opere de artă și, posibil, pentru a descoperi explicații biologice ale abilităților sale excepționale, precum o vedere peste medie. Obstacolele sunt însă numeroase. Mormântul lui da Vinci, aflat în Franța, a fost parțial distrus în timpul Revoluției Franceze, iar rămășițele sale s-au pierdut sau s-au amestecat cu altele în timpul mutării într-un presupus nou loc de înhumare, la capela Saint-Hubert din Amboise.
Deși acest mormânt ar putea conține oase bogate în ADN-ul polimatului renascentist, cercetătorii nu au permisiunea de a preleva probe până când nu va exista un eșantion de comparație sigur. Prin urmare, oamenii de știință au puține opțiuni în afară de extragerea ADN-ului din operele lui da Vinci, o sarcină dificilă: unele lucrări sunt inaccesibile, iar altele nu conțin deloc ADN uman.
„Fecioara și Pruncul” este singurul desen atribuit lui Leonardo da Vinci din care s-a obținut până acum ADN uman, însă paternitatea sa este disputată. Mama lui Leonardo, Caterina di Meo Lippi, este îngropată într-un loc necunoscut, iar tatăl său nu poate fi studiat genetic din cauza refuzului accesului la mormânt. În plus, da Vinci nu a avut urmași direcți.
O alternativă este identificarea altor rude masculine din familia da Vinci. Cercetătorii analizează în prezent oase dintr-un cavou familial din Italia, probe de la descendenți în viață și ADN dintr-o șuviță de păr descoperită în 1863, care ar putea proveni din barba lui Leonardo.
ADN-ul din desen a fost extras prin tamponare delicată, o metodă care ar putea ajuta la autentificarea multor opere cu origini incerte.
„Este o lucrare excelentă”, bazată pe „tehnici de ultimă generație”, a spus pentru Science biologul evoluționist S. Blair Hedges.
Autorii speră ca studiul lor să convingă arhiviștii să permită analizarea altor lucrări ale lui Leonardo da Vinci, precum „Codex Leicester”, care conține o amprentă considerată aproape sigur a fi a artistului.
Cum au coexistat doi strămoși umani antici în aceeași zonă? O nouă cercetare încearcă să răspundă
Ziua în care saşii din Transilvania au devenit privilegiaţi pentru următorii 650 de ani
Exploratorul care a făcut pentru prima dată înconjurul lumii