Cum este îngrijit un copil născut prematur

Aveam dreptul să îl văd 10 minute de cinci ori pe zi. Copilul meu este astăzi un copil vesel şi se bucură de viaţă datorită profesionalismului şi dedicaţiei tuturor cadrelor medicale din acea secţie de neonatologie, fapt pentru care le sunt recunoscătoare. Însă, m-am gândit de nenumărate ori, că da, s-a făcut tot ce era posibil pentru ca el să supravieţuiască. Dar, poate, s-ar fi putut face mai mult pentru dezvoltarea lui neurologică ulterioară. Mihai s-a luptat ani de zile cu o agitaţie caracteristică prematurilor, un fel de ADHD. Poate dacă i-aş fi fost mai mult alături, poate dacă nu erau atâtea zgomote cauzate de tot felul de aparate din terapie, poate dacă intensitatea luminii ar fi fost mai redusă, creierul lui nu ar fi fost supus tuturor acestor stimuli ce l-au stresat, iar acest tip de afectare neurologică poate nu ar fi existat…

 

M-au măcinat mulţi ani gândurile astea. Nici nu ştiam dacă ceea ce gândeam atunci ar putea avea vreo logică, până în primavara acestui an, când Asociaţia Unu şi Unu, prima asociaţie ce luptă pentru drepturile copiilor prematuri, a început un proiect îndrăzneţ. Să transforme neonatologiile din România (au debutat cu maternitatea Polizu din Bucureşti şi Dominic Stanca din Cluj) în centre Family Centred Care, adică în locuri în care părinţii nu sunt doar vizitatori, ci direct implicaţi în îngrijirea bebeluşilor îndelung spitalizaţi. Şi nu doar atât. Au organizat cursuri pentru cadrele medicale cu specialişti din UK care, pe lângă beneficiile prezenţei părinţilor în secţiile de terapie, au împărtăşit informaţii extrem de preţioase pentru dezvoltarea neurologică. La aceste cursuri am aflat şi eu că prezenţa părinţilor lângă copil, nivelul sunetului şi intensitatea luminii, alături de alte mici detalii, pot inflenţa major dezvoltarea neurologică ulterioară a micilor luptători.

 

Şi, pentru a înţelege mai bine ce înseamnă acest proiect de pionierat şi cum ar putea schimba vieţile multor copii şi părinţi, am vorbit cu Corina Croitoru, cea care se luptă de 5 ani pentru drepturile copiilor prematuri. Tocmai pentru că în ultimii 25 de ani au fost salvaţi din ce în ce mai mulţi copii prematuri ( înainte de 1990 un copil mai mic de 1 kilogram era sortit pieirii), a crescut numărul copiilor afectaţi neurologic din cauza prematurităţii. Ceea ce vrea să schimbe Corina Croitoru este ca numărul celor care rămân cu dizabilităţi în urma prematurităţii să fie din ce în ce mai mic. Un interviu amplu, onest, cu multe informaţii ce pot schimba vieţi.

 

Continuarea pe CSID.