Prima pagină D:News

Beneficii şi mituri ale resveratrolului

11.24.2018 | ● Vizualizări: 895
Foto: arhiva     + zoom
Galerie foto (1)

„Vindecă diabetul, cancerul şi negii, previne bolile de inimă şi accidentul vascular, arde grăsimile într-un timp-record” – deja vi s-a luat de astfel de vorbe aruncate cu lejeritate în spaţiul online? Nici nu e de mirare. În prezent, mai toate produsele care nu conţin carne sau zahăr şi nu au termen de valabilitate câteva luni sau chiar câţiva ani – cum sunt legumele, fructele, cerealele integrale etc. – sunt promovate ca „superalimente” care „dreg” orice boală, fără ca măcar să mai fie nevoie să mai trecem pe la medic.

Nu e un lucru neapărat rău să aducem la lumină beneficiile alimentelor sănătoase, dar parcă acestea sunt mult prea „pompate” şi unii oameni au tendinţa să creadă că orice boală poate fi acum prevenită sau vindecată doar mâncând 10 kilograme de struguri pe zi. Acesta este şi cazul resveratrolului, despre care în ultimii ani s-au scris vrute şi nevrute şi care, dacă ar fi fost adevărate, ar fi lăsat spitalele fără pacienţi.

E adevărat, studiile ne induc ideea că această substanţă din coaja şi seminţele strugurilor negri, denumită pompos „paradoxul francez”, ar putea avea efecte benefice asupra sănătăţii noastre, dar până la a afirma fără echivoc că este un leac bun la toate mai e cale lungă.

În acest articol vei afla ce este resveratrolul, în ce alimente se găseşte, ce presupuse beneficii are şi ce date concrete avem la momentul actual în privinţa acestei substanţe. 



Ce este resveratrolul şi în ce alimente îl găseşti

Resveratrolul este o substanţă cu efect antioxidant, care se găseşte în principal în coaja şi seminţele strugurilor negri, dar şi în mere, prune, fructele de pădure (afine, zmeură, mure, coacăze etc.) sau în alune.

Alte surse de resveratrol, dar mai puţin cunoscute publicului larg, sunt plantele toxice din specia Veratrum, ale căror frunze sunt folosite în medicina tradiţională asiatică pentru tratarea hipertensiunii, şi cele din specia Polygonum, a căror rădăcină este folosită de populaţia chineză şi japoneză în tratamentul bolilor cardiovasculare şi al infecţiilor urinare.

Citeşte continuarea pe CSID.