Cum ar trebui să se comporte părinţii cu adolescenţii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Este necesar să ne păstrăm cumpătul, să înţelegem cât mai bine procesele de dezvoltare prin care trec copiii noştri şi să îi încurajăm să îşi găsească propriul drum. Acest drum este de cele mai multe ori diferit de al nostru. De asemenea, trebuie să le oferim încurajare şi protecţie, să le fim călăuze. Doar fiind acolo, cu dragoste şi dăruire, îi putem ajuta să se găsească pe ei înşişi.

Un cocteil de vinovăţie şi teamă

Părinţii sunt ca un recipient  plin cu un amestec de teamă, vinovăţie, nesiguranţă şi iluzii, iar adolescenţii sunt o combinaţie de teamă, vinovăţie, nesiguranţă şi iluzii. Aceleaşi ingredient, alte perspective. Dacă reuşim să găsim un limbaj explicativ al emoţiilor pe care le trăiesc, împreună şi separat, ambele părţi descoperă că au foarte multe lucruri în comun. Acest limbaj poate fi acela ca toţi, părinţi şi adolescenţi, avem credinţe, idealuri şi valori, avem sentimente şi avem şi resurse pentru a gestiona situaţiile cotidiene.

Ce îşi doresc adolescenţii?

Adolescenţii, la fel ca în perioada copilăriei mici, caută confirmarea părinţilor că le “pasă de ei”, că sunt importanţi, chiar şi atunci când nu se mai conformează, când se opun şi au interese diferite de ale părinţilor. În plus, caută apropierea de grupurile de prieteni, apartenenţa celor de-o seamă cu ei. Caută şi un potenţial partener sexual.
 

Continuarea pe CSID: