Sediul monument istoric al Institutului Naţional al Patrimoniului, într-o stare jalnică

Clădirea în care funcţioneză Institutul Naţional al Patrimoniului (INP), de pe Ienăchiţă Văcărescu 16, din spatele Facutăţii de Teologie din Bucureşti, se scorojeşte pe zi ce trece.

• Băile cu gheață ar putea face mai mult rău decât bine, arată un studiu
• Rușii care au luptat în Ucraina ar putea avea interdicție în spațiul Schengen

Faţada monumentul istoric, construit la sfârşitul secolului XIX, este aproape distrusă, iar pe geamuri sunt lipite mesaje precum „Atenţie cade tencuiala” – afişe deloc demne de o instituţie care, culmea, gestionează Patrimoniul Naţional, adică şi imobilele monument istoric cum este şi cel în care Institutul îşi desfăşoară activitatea.

Cum s-a ajuns la această situaţie?

La sediul instituţiei l-am întâlnit pe directorul general al Institutului, care recunoaşte că monumentul istoric „arată jalnic”.

„Clădirea este monument istoric, de la sfârşitul secolului al XIX– lea, nu are datare precisă. Aşa este, funcţionăm într-o clădire care arată jalnic pe exterior. Situaţia este determinată, să zic aşa, de o lipsă de decizie la nivelul Ministerului Culturii, pentru multă vreme. Noi am solicitat fonduri pentru investiţii, pentru că aşa este procedura, orice investiţie trebuie aprobată de ordonatorul principal de credite, şi, bineînţeles, fiind instituţie bugetară, avem nevoie de fondurile necesare, tot de la minister”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Ştefan Bâlici, directorul general al INP.

Credit: Mediafax Foto

Potrivit managerului, fondurile pentru restaurarea sediului INP au fost obţinute în acest an, asta după ce Ministerul Culturii a aprobat introducerea clădirii în programul de restaurare a monumentelor istorice. Ironia face ca programul să fie gestionat chiar de către INP.

Cu alte cuvinte, INP a aşteptat să intre pe propria listă şi în propriul program de finanţare cu clădirea în care funcţionează.

Credit: Mediafax Foto

„Avem un proiect pentru restaurarea faţadei, cu aviz şi autorizaţie de construire, este autorizat încă din 2016, deci se împlinesc trei ani. Problema este că nu am avut fonduri, până anul acesta când ministrul Culturii ne-a aprobat introducerea în Programul Naţional de Restaurare a Monumenterlor Istorice, pe care tot noi îl gestionăm. Introducerea unei clădiri în acest program se face cu aprobarea ministrului”, explică Ştefan Bâlici.

Iar absurdul merge mai departe…

Acum sunt bani, dar nu are cine să execute lucrarea. Potrivit managerului, la licitaţiile pentru refacerea faţadei nu se înghesuie nimeni:

„Anul acesta am fost aprobaţi în program, şi atunci am şi lansat licitaţii pentru selectarea unui constructor pentru executarea lucrării. Problema este că în prezent nu avem niciun candidat. Este a treia oară când lansăm procedura, săptămâna trecută am lansat-o a treia oară, pentru că nu am avut niciun ofertant. Este o lucrare relativ mică, în comparaţie cu alte clădiri, dar la noi este vorba doar de faţadă, pentru că imobilul este în stare bună şi nu are probleme structurale. Valoarea investiţiei este de 800.000 de lei, iar într-un an se poate reabilita fără probleme”, declară managerul INP.

Dar situaţia absurdă de la INP nu este nici pe departe rezolvată şi riscă să intre într-un lanţ al slăbiciunii birocratice.

Credit: Mediafax Foto

Mai mult, în noiembrie expiră autorizaţia de construire.

„Iar dacă acum (la licitaţia în derulare – n.r.) nu reuşim să încheiem contractul, documentaţia expiră, pentru că are un termen de valabilitate al autorizaţiei de construire, care este deja prelungită. La începutul lunii noiembrie, noi dacă nu reuşim să încheiem un contract, trebuie să o luăm de la capăt, să reautorizăm proiectul, asta înseamnă actualizarea documentaţiei. Va însemna poate un an sau jumătate de an de proceduri, şi după aceea, abia toamna viitoare vom putea încerca din nou să facem licitaţie de lucrări. Asta este situaţia”, conchide directorul Institutului.

Pentru 2019, doar pe segmentul de restaurări, INP are un buget aprobat de 40 de milioane de lei.