Cercetătorii au identificat molecule organice necesare vieții pe asteroidul Bennu

Informațiile au fost oferite de către misiunea OSIRIS-Rex, care a prelevat mostre de pe asteroid.

În doar câteva zile, NASA va demara procedurile prin care OSIRIS-REx va pleca de pe asteroidul Bennu. Misiunea va colecta un eșantion de pe asteroid și îl va returna pe Pământ pentru studierea în detaliu în laboratoarele de pe Pământ, una dintre primele misiuni de acest gen. Acest eșantion care va ajunge pe Pământ îi va ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă nu doar asteroizii, ci și primele zile ale Sistemului Solar, notează Science Alert.

• „Androginia” creierului este surprinzător de comună și ar putea îmbunătăți sănătatea mintală
• Trei noi specii de spongieri carnivori au fost descoperite în adâncurile ciudate ale apelor din Australia

Misiunea OSIRSI-Rex

Sonda a ajuns pe orbita Bennu în decembrie 2018 și, de atunci, își folosește gama de instrumente pentru a afla cât de mult poate despre asteroid înainte de întâlnirea planificată de mult timp. Informațiile oferite până acum de către OSIRS-REx au dus la publicarea a șase lucrări separate în revistele Science și Science Advances, care detaliază proprietățile fizice ale asteroidului Bennu și modul în care acestea dezvăluie o istorie surprinzător de complexă.

„Nava spațială studiază asteroidul de aproape doi ani încoace”, a spus astronomul Joshua Emery de la Universitatea Arizona de Nord, SUA și membru al echipei științifice OSIRIS-REx. „Bennu s-a dovedit a fi un mic asteroid fascinant și ne-a oferit multe surprize”.

Bennu este ceea ce este cunoscut sub numele de asteroidul „grămadă de grohotiș”, un conglomerat cu o densitate relativ slabă a rocilor, despre care se crede că s-a format atunci când un obiect mai mare s-a rupt și cel puțin o parte din materialul acestuia s-a reunit. În cazul lui Bennu, forma pe care a format-o este cea a unui diamant brut, cu o creastă pronunțată la ecuator.

Pentru prima dată, oamenii de știință au produs o hartă digitală tridimensională detaliată a asteroidului, proiectul fiind condus de Michael Daly de la Universitatea York. Acest lucru relevă faptul că creasta ecuatorială nu este unică, alte creste mult mai subtile se extind între poli, indicând faptul că, deși asteroidul este făcut din rămășițe, are o oarecare coeziune internă.

Materialele din care este format asteroidul Bennu

Anul trecut, cercetătorii au constatat că Bennu aruncă material de pe suprafața sa, unele dintre acestea au căzut înapoi, iar unele dintre ele păreau să intre pe orbită stabilă. Oamenii de știință au găsit dovezi ale materialului carbonos care a lăsat să se vadă prezența apei în trecutul misterios al lui Bennu.

Un nou studiu global al asteroidului în spectrul infraroșu și aproape infraroșu, condus de Amy Simon de la Centru Goddard al NASA, a confirmat prezența materialelor organice și pe bază de carbon, răspândite pe toată suprafața asteroidului. Aceasta este prima detectare concretă a acestor molecule într-un asteroid din apropierea Pământului. Acest lucru este în concordanță cu ipotezele conform cărora asteroizii și meteoriții ar fi putut transporta cel puțin unele ingrediente pentru viață de pe Pământ.

Conținutul de carbon indică o poveste mai detaliată, o analiză a dezvăluit urme de material carbonat care traversează un număr de bolovani ai asteroidului. Acest lucru, potrivit unei echipe de oameni de știință condusă de Hannah Kaplan de la NASA, este în concordanță cu carbonații găsiți în meteoriții care s-au format prin interacțiunea cu apa.

Articolele citate Widespread carbon-bearing materials on near-Earth asteroid (101955) Bennu și Bright carbonate veins on asteroid (101955) Bennu: Implications for aqueous alteration history au fost publicate în Science.

Citește și:

Misiunea OSIRIS-REx a observat roci ciudate pe suprafața lui Bennu. Cercetătorii știu de unde provin de fapt

Asteroidul Bennu, fotografiat în cel mai mare detaliu de până acum. Imaginile uimitoare realizate de OSIRIS-REx – FOTO

O nouă moleculă organică a fost descoperită în spațiul interstelar

Moleculele organice de pe Marte ar putea avea origini biologice