Parcul Tineretului, așa cum nu a mai fost prezentat. A fost contruit pe o fostă groapă de gunoi (DOCUMENTAR)

Parcul Tineretului se află în sudul Bucureștiului, între stațiile de metrou Constantin Brâncoveanu și Tineretului. Are circa 80 de hectare, fiind al treilea parc ca mărime din București, după Parcul Herăstrău și Parcul Natural Văcărești. În Parcul Tineretului se poate intra dinspre Bulevardul Dimitrie Cantemir, dar şi din Calea Şerban Vodă, Bulevardul Constantin Brâncoveanu sau Bulevardul Tineretului.

Sute de copii se joacă zilnic aici, tinerii fac jogging, fac plimbări romantice sau ies cu bicicletele, iar familiile merg, în weekend pentru momente de recreere. Puțini sunt cei care știu, însă, că acum o jumătate de secol aici era o mare groapă de gunoi, iar singurii oameni care se încumetau să treacă prin această zonă erau gunoierii și nevoiașii mahalalelor, care veneau să caute printre resturile aruncate de bucureșteni.

• Deutsche Welle, una dintre cele mai mari organizații media din Germania, declarată „indezirabilă” de către Rusia
• „Rușii nu își numără morții, dar numără fiecare dolar”, a transmis Volodimir Zelenski

Construit pe locul unde era „Mlaştina Cocioc”

Zona în care astăzi se află Parcul Tineretului era cunoscută, în urmă cu aproape un secol, sub mai multe denumiri, precum Mlaştina Cocioc, Raiul Căutătorilor în gunoaie sau Valea Plângerii. Era un loc mlăștinos, cu multă vegetație sălbatică, unde deseori erau aruncate resturile menajere ale locuitorilor din apropiere.

Pe acest teren s-ar fi aflat, în urmă cu mai multe secole un sat mic la marginea căruia se afla o mănăstire. Conform legendei, pământul s-ar fi cutremurat puternic și ar fi înghițit satul și mănăstirea. Ulterior, zona a fost acoperită de apă, care se acumula din Dâmbovița, în urma inundațiilor. Încet-încet, zona a devenit o adevărată mlaștină cu stuf care atingea înățimi de până la 5 metri.

Mlaștina Cocioc se scurgea printr-o gârlă înapoi în Dombovița, astfel că la începutul secolului XX a secat și a devenit o groapă de gunoi.

În anul 1933, autoritățile au decis să facă ceva în privința gunoaielor care s-au strâns de-a lungul anilor în această zonă. Fără prea multe bătăi de cap, au netezit mormanele de gunoaie și au amenajat trei pârtii de schi în Valea Plângerii, una pentru începători, una pentru grupa de perfecționare și una pentru sănii. Astfel, zona a devenit o mică stațiune chiar în București. Pârtiile puteau fi accesate de pe lângă cimitirul Bellu, iar intrarea era gratuită. Ba mai mult, cele trei pârtii au devenit atât de populate, încât erau ținute până seara târziu, fiind iluminate pe timpul nopții.

Citește continuarea pe Gândul!