Palatul de Justiție, edificiu fundamental pentru societate (DOCUMENTAR)

Palatul de Justiţie este una dintre cele mai frumoase şi importante clădiri din Bucureşti, monument istoric şi de arhitectură, emblematic pentru justiţie. Edificiul a fost realizat la sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada de avânt economic de după cucerirea independenţei, când au fost construite şi alte monumente de arhitectură ale Capitalei.

Palatul de Justiție a fost construit între anii 1890–1895, după planurile arhitecților Albert Ballu și Ion Mincu. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României personal, pe 7 octombrie 1890.

• Băile cu gheață ar putea face mai mult rău decât bine, arată un studiu
• Rușii care au luptat în Ucraina ar putea avea interdicție în spațiul Schengen

Martorii evenimentului relatau că ceremonia s-a desfășurat după tipicul vremii: Regele a semnat actul de fundație pe pergament, l-a pecetluit cu pecetea regală, după care regele, care purta un șorț alb, cu ciucuri de aur, a depus pergamentul în fundație și a pus prima cărămidă.

Lucrările s-au finalizat cinci ani mai târziu, în timpul ministeriatului lui Alexandru Marghiloman, fiind inaugurate, printr-o fericită întâmplare, după reînvestirea ca ministru al justiţiei a lui Eugeniu Stătescu, cel prin grija căruia s-au făcut şi primele demersuri în vederea începerii lucrărilor.

Execuția lucrărilor a fost asigurată de firma inginerului Nicolae Cuțarida. În interiorul palatului există o Sală a pașilor pierduți, întocmai ca în Palatul Universității din Iași. Impunătoarea „Sală a pașilor pierduți” numită și „Sala orologiului”, ocupă un sfert din cei aproape 13.000 de metri pătrați, cât reprezintă suprafața clădirii la sol.

Denumirea de „Sala orologiului” provine de faptul că în acest spațiu era montat un orologiu menit să măsoare „cursul proceselor”.

Exteriorul clădirii are influențe urbane, iar corpul central este construit într-un stil al Renașterii franceze. Partea centrală a fațadei este puțin decroșată și marcată de șase pilaștri puternici. Sub bolțile construcției, deasupra intrării principale, sunt amplasate șase statui alegorice, care semnifică (de la stânga la dreapta): Atenția, Vigoarea, Legea, Justiția, Elocința și Adevărul, sculptate de Carol Storck, Frederic Storck, Wladimir Hegel și George Vasilescu. Alte două statui, care flanchează ceasul de pe acoperiș, semnifică Forța și Prudența.

Citește continuarea pe Gândul!