Muzeul „Grigore Antipa”, o oază de cunoaștere (DOCUMENTAR)

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este situat pe șoseaua Kiseleff din Capitală. Patrimoniul muzeului este format din peste 2 milioane de piese, grupate în diferite colecții zoologice, paleontologice, de minerale, roci și etnografice. Clădirea muzeului este în prezent monument istoric și atrage din ce în ce mai mulți vizitatori.

Muzeul a fost înființat pe 3 noiembrie 1834, la inițiativa fratelui domnitorului Alexandru Ghica, Marele Ban Mihalache Ghica, iar prima colecție de Istorie Naturală a fost expusă în cadrul „Museului Național din Bucuresci”.

• Modă ciudată în Rusia: bărbații se automutilează ca să aibă urechi de luptători MMA
• Cercetătorii au creat hidrogen curat din plastic și baterii auto

Banul Mihalache Ghica a dăruit muzeului, printre altele, o colecție de 150 de minerale, peste 210 cochilii de moluște, numeroase fosile și felurite animale naturalizate.

Deși a fost conceput ca un cabinet de istorie naturală, muzeul a căpătat un caracter de instituție mixtă, care adăpostește antichități, tablouri vechi și curiozități naturale.

Trei ani mai târziu, un croat supus al imperiului habsburgic, Carol Wallenstein de Vella, a fost numit director al Muzeului, căruia bucureștenii îi spuneau Muzeul Sfântul Sava.

În anul 1859, Colegiul Sfântul Sava a fost demolat, iar colecția s-a mutat în casele din vecinătate, cumpărate de Consiliul Școlilor. Un an mai târziu, Carlo Ferreratti, un italian originar din Sardinia, a fost numit director.

În anul 1864 muzeul s-a mutat din nou, în aripa stângă a Palatului Academiei. Un an mai târziu, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat Regulamentul pentru Administrarea și Organizarea Muzeului de Istorie Naturală din București, în care era prevăzut ca director să fie un profesor universitar.

Astfel, primul director, numit de Universitate în anul 1867, a fost Grigoriu Ștefănescu, profesor de geologie și paleontologie la Universitatea din București, în clădirea în care muzeul s-a mutat, din nou.

Cum spațiul muzeului era neîncăpător și personalul prea mic, piesele au rămas în lăzile expediate de Ilarie Mitrea până în anul 1894, atunci când le-a luat naturalistul Grigore Antipa.

Colecția Mitrea este cea mai de preț donație primită de Muzeu în cursul celor peste 175 de ani de existență, chiar dacă de-a lungul timpului s-au pierdut aproximativ două treimi din cauza bombardamentului din anul 1944, a furtunilor și din cauza atacului insectelor dermofage.

Citește continuarea pe Gândul!