Rata actuală de dispariție a speciilor, fără precedent în istoria omenirii

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Noile cercetări care examinează starea periculoasă a speciilor pe cale de dispariție solicită eforturi urgente de conservare la nivel internațional, pentru a dezvolta planuri de gestionare care ar putea ajuta plantele și animalele.

Studiul, publicat în revista Science, a constatat că speciile clasificate ca fiind pe cale de dispariție, populații care se găsesc numai în afara habitatului lor natural, cum ar fi în captivitate, ar putea fi prevenite, iar efectul inversat, dacă ar fi depuse eforturi internaționale urgente.

• Un parapsiholog din Brazilia susține că războiul din Iran nu se va termina prea curând
• Cât te costă un weekend în cea mai ieftină destinație europeană?

Printre speciile supuse riscului de dispariție se numără pasărea Sihek (Guam kingfisher), ʻalalā (cioara hawaiiană), melcii Partula din Pacificul de Sud. În Australia, șopârla cu coadă albastră (Cryptoblepharus egeriae) din Insula Crăciunului și șopârla Lister (Lepidodactylus listeri) sunt, de asemenea, specii care numără tot mai puțini indivizi.

Rata actuală a speciilor pierdute, considerată fără precedent în istoria omenirii

„Pierderea acestor specii poate avea o reacție în lanț asupra tuturor ecosistemelor și, dacă nu luăm de urgență atitudine, consecințele ar putea să fie catastrofale”,  a declarat dr. Carolyn Hogg, de la Facultatea de Științe ale Vieții și Mediului a Universității din Sydney, Australia și coautor al studiului.

Dr. Hogg și colegii săi au examinat 84 de specii cunoscute ca fiind supuse riscului extincției din Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) din 2022. Din acestea, 72 au rămas în această categorie, în timp ce patru au dispărut. Alte 21 de specii pe cale de dispariție, datând din 1950, și-au schimbat statutul. 12 au fost readuse în natură, dar nouă au dispărut, potrivit Phys.org.

„Rata actuală a speciilor pierdute este una fără precedent în istoria omenirii și se întâmplă, în mare parte, din cauza activităților umane. Studiul subliniază nevoia comunităților academice și de conservare de a aplica mai bine rezultatele cercetării în practică pentru a maximiza rata de supraviețuire a indivizilor atunci când sunt eliberați în mediul natural”, a precizat dr. Hogg.

Diversitatea genetică ar putea însemna o șansă în plus asigurării speciilor

Una dintre provocările majore privind conservarea este numărul mic de plante și animale individuale rămase din speciile aflate pe cale de dispariție. Cantitatea majorității acestor specii este cu mult sub pragul minim necesar pentru a garanta o populație viabilă pentru supraviețuirea lor pe termen lung.

Un nivel mai ridicat al diversității genetice poate contribui la creșterea rezilienței împotriva bolilor sau a amenințărilor de mediu și la reducerea riscului de dispariție.

„Cu cât o populație devine mai mică, cu atât mai repede se pierde diversitatea genetică, crescând consangvinizarea. Faptul acesta duce la o o reducere a reproducerii. Aceasta este o chestiune problematică pentru supraviețuirea pe termen lung a speciilor” a spus dr. Hogg

Dispariția unei specii are un decalaj mediu de 11 ani de la extincție

Cercetătorii au subliniat pericolul pe care îl reprezintă un val de extincții în următoarele decenii. Ei avertizează că numărul speciilor pe cale de dispariție ar putea să crească, dar fără o modalitate solidă de urmărire a acestora nu vom ști decât atunci când va fi prea târziu.

Procesul de înregistrare a absenței unei plante ori a unui animal din habitatul său natural are un decalaj mediu de 11 ani din momentul în care au dispărut.

Congresul mondial de conservare al UICN a cerut ca speciile cu risc de extincție din prezent să fie readuse în mediul natural până în 2030.

Vă mai recomandăm și: 

Speciile din Madagascar, aflate pe cale de dispariție, ar avea nevoie de 23 de milioane de ani ca să evolueze din nou

Câte dintre plantele și animalele din SUA sunt în pericol de dispariție?

Rinocerul alb nordic ar putea fi salvat de la extincție. Ce metodă încearcă cercetătorii?

Ar putea „organele-pe-cip” să înlocuiască animalele în experimentele medicale?