Praful de frână ar putea fi mai toxic decât fumul de diesel

Expunerea la poluarea aerului este asociată cu aproximativ șapte milioane de decese premature anual la nivel global. Atunci când vorbim despre poluarea aerului în mediul urban, emisiile de eșapament ale motoarelor diesel sunt adesea considerate principala cauză și pe bună dreptate, conform cercetărilor anterioare. Totuși, un studiu recent arată că praful de frână ar putea fi și mai nociv pentru plămâni.

Praful rezultat din uzura drumurilor, a anvelopelor și a frânelor, cunoscut sub numele de „emisii non-eșapament”, a devenit principala sursă de poluare generată de transportul rutier, depășind emisiile de eșapament în multe țări europene. Dintre acestea, praful de frână este deseori principalul contributor, însă nu este încă reglementat. Se cunosc mult mai puține detalii despre efectele sale asupra sănătății în comparație cu particulele din gazele de eșapament.

• Cum încearcă Belgia să descurajeze migranții să vină în țară?
• Boeing, dată în judecată de familia unui angajat care s-a sinucis

Pentru a înțelege mai bine impactul acestor emisii, cercetătorii au crescut în laborator celule care imită țesutul pulmonar și le-au expus atât la praf de frână, cât și la praf din gazele de eșapament. Rezultatele au arătat că praful de frână este semnificativ mai dăunător pentru celule, afectând parametri asociați cu boli respiratorii precum cancerul pulmonar și astmul. Interesant este că îndepărtarea cuprului din acest praf a redus considerabil aceste efecte.

Praful de frână este foarte periculos, dar nu este reglementat

În prezent, reglementările privind emisiile vehiculelor din Marea Britanie vizează doar gazele de eșapament, însă studiul subliniază necesitatea urgentă de a lua în considerare și emisiile non-eșapament. Reformularea compoziției plăcuțelor de frână ar putea fi o soluție pentru reducerea impactului negativ asupra sănătății, spun oamenii de știință James Parkin și Matt Loxham, de la University of Southampton (Anglia).

În trecut, plăcuțele de frână conțineau fibre de azbest pentru a preveni supraîncălzirea. Totuși, azbestul a fost interzis în Marea Britanie în 1999 din cauza legăturii sale cu afecțiuni pulmonare grave. Ca urmare, industria auto a dezvoltat noi tipuri de plăcuțe, cum ar fi cele organice fără azbest (NAO), utilizate la scară largă în prezent.

Comparând diferite tipuri de plăcuțe de frână, s-a descoperit că praful provenit din uzura plăcuțelor NAO, destinate să înlocuiască variantele cu azbest, este cel mai toxic pentru celulele pulmonare. Acesta s-a dovedit mai nociv nu doar față de alte tipuri de praf de frână, ci și față de praful din gazele de eșapament. Printre efectele observate se numără riscuri asociate cancerului pulmonar, fibrozei pulmonare, astmului și bolii pulmonare obstructive cronice.

Cât de poluante sunt metalele?

Studiile anterioare au arătat că metalele din particulele poluante pot avea efecte toxice. Analizând conținutul de metale din diferite tipuri de praf de frână și de praf din gazele de eșapament, cercetătorii au descoperit că praful generat de plăcuțele NAO conține cantități ridicate de cupru.

Mai mult, s-a observat că acest cupru poate pătrunde în celulele pulmonare expuse. Cea mai interesantă descoperire a fost că, după tratarea acestui praf cu o substanță chimică care neutralizează cuprul, efectele toxice s-au redus semnificativ. Acest lucru sugerează că prezența cuprului este un factor major în nocivitatea prafului de frână, notează IFL Science.

Aproape jumătate din cuprul prezent în aerul pe care îl respirăm provine din uzura frânelor și a anvelopelor. Studiile au demonstrat că expunerea la concentrații ridicate de cupru este asociată cu o funcționară pulmonară afectată și cu un risc crescut de deces. Deși există dovezi clare că particulele din aer sunt periculoase pentru sănătate, trecerea la vehicule electrice (EV) nu va elimina aceste emisii. De fapt, fiind mai grele, vehiculele electrice pot genera mai mult praf de drum, anvelope și frâne decât cele pe benzină sau motorină, ceea ce contrazice eticheta de „zero emisii”.

Unele vehicule electrice sunt echipate cu sisteme de frânare regenerativă, care îi permit motorului să acționeze ca un generator, reducând viteza mașinii. Cu toate acestea, toate EV-urile au și sisteme de frânare clasice cu frecare, esențiale pentru oprirea completă, ceea ce înseamnă că praful de frână continuă să fie o problemă.

Standardul Euro 7 va avea în vedere și praful de frână

Noile standarde de emisii Euro 7, care vor intra în vigoare în noiembrie 2026, vor impune limite pentru emisiile de praf de frână, stimulând astfel inovația în dezvoltarea materialelor de frânare sau a mecanismelor de captare a prafului. De asemenea, se preconizează măsuri suplimentare pentru reducerea traficului agresiv și a opririlor frecvente, factori care contribuie la emisiile de praf de frână.

În viitor, noile compoziții ale plăcuțelor de frână ar putea reduce cantitatea totală de praf emis sau elimina componentele toxice, așa cum s-a întâmplat anterior cu azbestul. În SUA, state precum California și Washington au adoptat deja legislație pentru reducerea conținutului de cupru din plăcuțele de frână, deși motivația principală a fost impactul acestuia asupra ecosistemelor acvatice.

Emisiile non-eșapament reprezintă aproximativ 60% dintre particulele poluante generate de vehicule în Marea Britanie. Este esențial să înțelegem că nu există un nivel „sigur” de expunere la poluanții atmosferici.

Pe măsură ce tranziția către vehicule electrice continuă, știința și reglementările trebuie să abordeze aceste emisii cu aceeași seriozitate ca pe cele provenite din eșapament.

Studiul a fost publicat în Particle and Fibre Toxicology.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. De ce sarea topește gheața?

Un studiu pe șoareci arată că stresul afectează modul în care creierul procesează zgomotul

Ce este mai rău pentru animalele sălbatice, parcurile eoliene sau forajele petroliere?

Polenul nu este doar o neplăcere pentru cei alergici, ba chiar poate pune viața în pericol